Se spune că şcoala şi grădiniţa de stat sunt absolut gratuite, însă realitatea nu este deloc aşa. În foarte multe unităţi şcolare din Craiova există obiceiul de a încărca părinţii cu tot felul de taxe precum fondul şcolii sau taxă pentru obiectele sanitare, aceasta din urmă cerându-se mai ales în grădiniţe. Pentru a nu „se murdări“ în niciun fel cu banii de la părinţii, s-a găsit o portiţă legislativă care permite unităţilor de învăţământ să încaseze aceşti bani prin intermediul unei asociaţii de părinţi.
Astfel, dacă îţi dai copilul să înveţe la o unitate de învăţământ de stat din Craiova, trebuie să te aştepţi la diverse taxe pentru produse care, de fapt, ar trebui să fie asigurate de unitatea de învăţământ. Însă, managerii se folosesc de acele asociaţii, tocmai pentru a scăpa de procesul de a solicita bani de la primărie, apoi de a scoate la licitaţie lotul de produse necesare. Mai puţină muncă şi bătaie de cap, pe banii părinţilor.
Primul pas: părinţii sunt îndemnaţi să înfiinţeze o asociaţie
Multe grădiniţe şi şcoli din Craiova „aspiră“ bani din buzunarul părinţilor, sub adăpostul asociaţiilor de părinţi înfiinţate la îndemnul conducerii unităţilor de învăţământ. Practic, părinţii sunt îndemnaţi să înfiinţeze o asociaţie, la care consiliul părinţilor noilor grupe sau clase aderă în fiecare început de an şcolar. Părinţii vechilor grupe doar continuă să joace în horă. Asociaţia are reprezentanţi din fiecare clasă. Aceştia se ocupă să strângă anumite sume de bani de la părinţi pentru consumabile sau produse de igienă sanitară.
În acest fel, părinţii suportă costul materialelor de igienă sanitară ale copiilor, chiar dacă acestea ar putea fi asigurate foarte bine de municipalitate sau din banii de la Ministerul Educaţiei. Mai mult decât atât, există şi cazuri în care li se impune părinţilor să aducă la şcoală săpun şi hârtie igienică pentru fiecare copil în parte. Explicaţia este una simplă: managerii de şcoli sau grădiniţe preferă să stoarcă bani de la părinţi decât să facă demersurile necesare obţinerii acestor fonduri de la primărie, apoi să se ocupe de licitaţia pentru lotul de produse necesare.
Părinţii nu trebuie să se justifice dacă nu achită aceste taxe
Aici intervin binecunoscutele grupuri de Whatsapp ce ţin de şcoli sau grădiniţe. Pe lângă transmiterea informaţiilor despre copii, acestea au devenit fiefuri în care îşi arată faţa anumite lucruri total îndepărtate de sfera educaţiei. Aici se comunică, în general, cam toate informaţiile ce ţin inclusiv de strângerea sumelor de bani la care făceam referire mai devreme. Părinţilor li se impune o anumită sumă de bani (care se stabileşte la nivel de şcoală sau grădiniţă). Apoi li se transmite contul bancar şi li se impune chiar şi data limită până la care ar fi bine să achite. Însă, nimeni nu specifică, niciodată, că acele sume nu sunt obligatorii. Această presiune nu face altceva decât să inoculeze în mintea unui părinte că taxele ar fi obligatorii. Când, în realitate, nu este deloc aşa!
Fie că nu dispui de suma respectivă, fie că nu doreşti să o achiţi, nimeni nu are posibilitatea legală să ţi-o impună în vreun fel. Mai mult decât atât, nimeni nu îţi poate cere vreun document justificativ în acest sens. De altfel, în contractul de studii, pe care părinţii îl semnează la începutul anului şcolar şi ale cărui articole trebuie respectate, nu sunt specificate astfel de taxe.
Ce spune Ministerul Educaţiei despre aceste taxe
GdS a întrebat Ministerul Educaţiei cine trebuie să asigure materialele de igienă sanitară în unităţile de învăţământ de stat. „Conform Legii educației naționale nr. 1/2011 (LEN) cu modificările și completările ulterioare, ,,autorităţile administraţiei publice locale asigură, în condiţiile legii, buna desfăşurare a învăţământului preuniversitar în localităţile în care acestea îşi exercită autoritatea”. De asemenea, potrivit art. 112, alin. 2 din LEN, ,,terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolilor primare, gimnaziale şi liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, înfiinţate de stat, fac parte din domeniul public local şi sunt administrate de către consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de administraţie, conform legislaţiei în vigoare”, a transmis ministerul.
Ministerul Educaţiei: „Contribuția părinților la fondurile unității de învățământ și al clasei nu este obligatorie“
Mai mult, am întrebat dacă părinţii sunt obligaţi să achite astfel de taxe. Chiar dacă reprezentanţii instituţiei au scos în faţă înfiinţarea asociaţiilor despre care am vorbit, cunoscând probabil foarte bine obiceiurile din unităţile de învăţământ, aceştia au transmis clar că astfel de taxe nu sunt obligatorii.
„Art. 182 alin. (3) din ROFUIP prevede: ,,autorităţile administraţiei publice locale asigură condiţiile şi fondurile necesare pentru implementarea şi respectarea normelor de sănătate şi securitate în muncă şi pentru asigurarea securităţii copiilor/elevilor şi a personalului în perimetrul unităţii de învăţământ”. Activitatea din învăţământul preuniversitar este guvernată de prevederile Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare (ROFUIP), în care se menționează că unităţile de învăţământ preuniversitar pot obţine venituri proprii și din activităţi specifice, conform legii, din taxe, donaţii, sponsorizări sau din alte surse legal constituite.
În acest sens art. 170 alin. (1) din documentul menționat prevede: ,,în baza hotărârii adunării generale, comitetul de părinţi poate decide să susţină, inclusiv financiar prin asociaţia de părinţi cu personalitate juridică, cu respectarea prevederilor legale în domeniul financiar, întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a unităţii de învăţământ şi a grupei/clasei. Hotărârea comitetului de părinţi nu este obligatorie”. În concluzie, contribuția părinților la fondurile unității de învățământ și al clasei nu este obligatorie. Părinții se pot constitui în asociații cu personalitate juridică. Astfel, pot hotărî și pot efectua achiziții și servicii, dar numai în condițiile expuse mai sus“, a transmis inistuţia.
Primăria spune că dă bani oricărei unităţi de învăţământ care solicită
Am întrebat, mai departe, Primăria Craiova dacă au existat situaţii în care bugetul pentru materialele igienico-sanitare solicitat de şcoli sau grădiniţe să nu fie acordat. Reprezentanţii municipalităţii spun că este treaba primăriei să suplimenteze bugetul, acolo unde este necesar, şi că nu a existat nicio situaţie în care primăria să fi respins vreo suplimentare de buget.
„Potrivit legii, cheltuielile cu materialele igienico-sanitare sunt cuprinse în costul standard per/elev. Acesta este asigurat de la bugetul de stat din TVA. Modul de utilizare pe categorii de cheltuieli intră în responsabilitatea conducerii unităților de învățământ. În situația în care costul standard alocat nu a fost suficient pentru acoperirea cheltuielilor, autoritatea locală, la cererea unităților de învățământ, a suplimentat bugetul cu sumele necesare. Nu au fost situații în care primăria să refuze suplimentarea unui astfel de buget“, au transmis reprezentanţii municipalităţii.
Aşadar, primăria este dispusă să asigure bugetele suplimentare. Însă, mulţi manageri ai unităţilor de învăţământ se fac că uită să le solicite, fiindcă e mai simplu să solicite aceste sume de la părinţi, prin intermediul asociaţiiilor create. În acest fel scapă de corvoada unor documente şi nu îşi mai bat capul nici să scoată la licitaţie loturile de produse necesare.
