„Daca bei, mi-esti ca un frate, daca nu, mi-esti ca doi“

Timp de mai multi ani, Vinju Mare, orasul situat intre niste dealuri pline de seve rubinii, pe care unii le doreau (ba, poate, chiar le si doresc) nivelate cu buldozerul – a fost gazda unui festival anual al viei si vinului, numit perifrastic, din necesitati … ideologico – propagandistice, „Festivalul muncii si harniciei cultivatorilor de vita-de-vie“. Un alt tip de necesitati, postrevolutionare de data asta, au dus, cu aproximativ zece ani in urma, la jugularea acestui festival, care ajunsese sa capete o certa notorietate, in special prin judetele mostenitoare de podgorii celebre. Vinjenii, niste oameni pe care vremurile nu i-au ingenunchiat asa de usor si care au ei un principiu, preluat prin nevazute cai din fabulosul ethos morometian, cum ca „daca bei, mi-esti ca un frate, daca nu, mi-esti ca doi“, nu-si uita asa usor traditiile. Prin eforturile conjugate ale primarului de exceptie care este profesorul Ion Cracea (un om legat prin toate fibrele fiintei lui de Vinju Mare) si ale prefectului de Mehedinti, Dan Trancota (multi ani, cadru didactic valoros al Liceului „Victor Gomoiu“ din localitate), traditia Festivalului Viei si Vinului a fost reinnodata in aceasta toamna. Cu pasi marunti, e drept, si cu gesturi oarecum retinute, insa cu o mare dorinta de a repune aceasta veche localitate romaneasca nu numai in circuitul viticulturii si vinificatiei de inalta clasa, dar si in cel al manifestarilor culturale mehedintene de rezonanta nationala. La Vinju Mare – asa cum spuneam, dincolo de vremi – respectul fata de vin a ramas intact. Atit de mare este acest respect, incit licoarea alba, galbuie sau rubinie nu este, practic, pusa in raport cu banul. Vin, aici, are toata lumea. Daca, fire mai plapinda, vrei sa-l „indoi“ sau sa-l inlocui cu sifon, esti admonestat pe loc, in maniera bine cunoscuta: „Sifon n-avem, asta costa bani, cu sifonul sa vii de-acasa!“. Ingemanarea acestei sarbatori vinjene cu traditiile stravechi ale locului vine parca sa ilustreze un recent (si exceptional) adagiu datorat incomparabilului Fanus Neagu: „Ideea mea fixa, in zilele de toamna, e acum ca noi, romanii, sintem de-o stea si de-un rasarit cu vita-de-vie, ca sintem de-o nastere si de-o moarte cu vinul“.

Bucuria vinjenilor, la reluarea „Festivalului Viei si Vinului“ a fost imensa. Intreg complexul de actiuni initiate de organizatori (expozitii de arta populara, lansari de carte, concursul rezervat interpretilor de muzica populara, concursul de recitari etc.) s-a bucurat de o audienta deosebita. La concursul de interpretare de folclor muzical mehedintean, sala Casei de Cultura a fost, practic, neincapatoare.

Intr-o zi cu mult soare – vorba cintecului popular „Nu e zi si nu e soare / Ca la noi, la Vinju Mare“ – nea Petrica Oanta si formatiile lui, alaturi de cunoscuti interpreti ai folclorului mehedintean, au picurat bucurie in sufletele vinjenilor, iar aici, chiar daca vremea n-a prea fost prielnica vitei-de-vie, si in acest an sifonul ramine scump…