„Unde sint timpurile cind generalii, care se intorceau triumfatori de pe cimpul de lupta, primeau in dar o compozitie muzicala, o pictura sau un poem?“
Recent, la Craiova (unde, pe vremuri, si-au „sunat“ pasi, intimplator sau nu, Eminescu, Macedonski, Brancusi, Arghezi, Traian Demetrescu, Iorga, Rebreanu, Elena Farago, I.D. Sirbu, Marin Sorescu etc.) s-a deschis Libraria Scriitorilor, pe strada Oltet, in centrul orasului, la doi pasi de prefectura.
Asta cu eforturi incredibil de mari, dupa zbateri si lupte nefiresti (doar nu era vorba de inaugurarea vreunei terase, discoteci sau fabrici de alcool), meritul apartinind, indiscutabil, poetului si istoricului Ion St. Diaconu.
Orice s-ar spune, nimeni nu poate pune la indoiala faptul ca, in Banie, in Capitala Olteniei, nu exista o puternica Scoala de literatura reprezentata de Ovidiu Ghidirmic, Marin Besteliu, Romulus Diaconescu, Constantin M. Popa, Florea Miu, George Geafir, Dan Ionescu, N.P. Vrinceanu, George Ceausu, Florea Firan, Petre Ciobanu, Cristian Liviu Burada, Ionel Ciupureanu, Gabriel Chifu, Mircea Moisa, Ioana Dinulescu, Ion Militaru, George Popescu, Ion Deaconescu, Bucur Demetrian, Tudor Nedelcea, Ioan Lascu, Ilarie Hinoveanu, Marius Ghica, Ion Floricel, Dan Lupescu, Constantin Barbu, Marian Barbu, Mihai Dutescu, Marian Victor Buciu, Gabriel Cosoveanu, Mircea Pospai, Virgil Dumitrescu, Ion Buzera, George Sorescu, Doina Pologea, Patrel Berceanu, Ion Munteanu, Al. Olaru, Horia Dulvac, Constantin Ilie, Emilian Mirea s.a., scriitori care, daca in viata de toate zilele au cite ceva de „impartit“ sau ii despart diferite optiuni politice, pot fi intilniti, laolalta, intr-o „lume celesta“, a armoniei, sub forma de semnaturi pe coperte de carte, adica pe rafturile librariei Uniunii Scriitorilor.
In legatura cu inaugurarea librariei, poetul si prozatorul Gabriel Chifu, secretar al filialei Craiova a US si redactor-sef al revistei Ramuri, a facut urmatoarea precizare: „Ma numar printre aceia care chiar au convingerea profunda ca, lipsita de literatura sa, de arta sa, lumea de azi n-ar mai exista, s-ar prabusi ca o casa careia ii smulgi stilpii de sustinere. Unde sint timpurile cind generalii, care se intorceau triumfatori de pe cimpul de lupta, erau rasplatiti suprem primind in dar o pictura, o compozitie muzicala sau un poem? Acum, aici, nu e cazul. Cu trupurile incinse de ritmul manelelor, cei mai multi dintre contemporanii nostri, toropiti, se lasa confiscati de un nou primitivism. Asa stind lucrurile, nu e de mirare ca tirajele cartilor scad simtitor si librariile se desfiinteaza. De mirare devine faptul ca, undeva, o librarie se deschide. De mirare si de minune“.
