Rareori o vedea cineva trista pe Madalina Pop, o tinara de 17 ani, din Galiciuica- Dolj. Toti o iubeau, mai putin ea insasi. Poate asa se explica gestul ei sinucigas, tragedia care a zguduit o familie pina atunci fericita si a nedumerit un sat intreg. Nefasta ziua de marti, 30 octombrie, cind Daniel Pop a tipat in zori de zi: „Mama, da-mi cutitul!“ Din camera in care dormea cu Ionut, nepotelul de noua luni, Aritina Pop a iesit nedumerita: „La ce iti trebuie, mama, cutitul?“ „Mada,… Mada s-a spinzurat!“, a spus gituit de spaima Daniel. In WC-ul din gradina, Madalina atirna in streang fara viata. Oricit au incercat sa o intoarca din moarte sotul si soacra, nu s-a mai putut face nimic. Un gest disperat si inexplicabil a adus numai lacrimi si tristete. Iar Ionut nu inceta sa strige: „Mama… mama!“
Un copil cu copil
La virsta la care alte tinere inca se duc la scoala si se pregatesc de bacalaureat, Madalina era sotie, mamica, nora si gospodina. Ea a intrat in casa si in viata familiei Pop cu doi ani in urma, cind, la doar 15 ani, s-a casatorit cu Daniel, singurul copil al familiei. Au primit-o cu bratele si cu sufletele deschise, ca pe o fiica. „Am considerat-o ca pe fata mea, imi zicea mami. Niciodata nu ne-am certat, era ascultatoare, harnica, iubitoare. Imi spunea tot timpul, <> Poate ca pe fiul meu il mai certam, dar pe ea niciodata. Era doar un copil si eu am iubit fetele de cind ma stiu“, spune printre lacrimi Aritina, soacra Madalinei. Cind l-a nascut pe Ionut, toti ai casei s-au bucurat si parca au iubit-o si mai mult! Bunicii lui Daniel, deveniti acum strabunici, ar fi facut orice pentru Madalina si Ionut. Moartea fulgeratoare a tinerei le-a inecat batrinetile in lacrimi si le-a pustiit vietile. Toata familia a ramas cu povara unei vine nestiute, incercind sa isi dea seama daca si unde au gresit.
Semne si presimtiri
De cind nu mai e printre ei, amintirile despre Madalina au capatat alte intelesuri; fiecare a interpretat cum s-a priceput vorbele, gesturile, purtarea ei. „Nu-mi vine sa cred! Nu pot sa cred ca ea s-a spinzurat, lasind vlastarul asta in pat, fara nici macar sa intre sa-l vada pentru ultima data! Acum trei saptamini a cumparat un sac de mere ca sa faca gem pentru asta micu’…Cum sa ia ea mere, daca stia ca vrea sa moara?! Nu mai cred in Dumnezeu…Parca e un blestem pe noi… Acum trei saptamini era sa moara baiatul, Daniel, s-a electrocutat in beci. Acum ea, dintr-o data, se trezeste si se duce sa se spinzure. Eu nu pot sa cred ca si-a pus latul la git cu buna-stiinta!“, spune soacra Madalinei. Si plinsul copilului, care scincise toata noaptea, bolnavior si strigind dupa mami, a fost rastalmacit ca un semn, o prevestire sumbra. Oamenii de pe ulita isi faceau cruce, coplesiti de tragedia din vecini.
Un copil trist cu o familie dezbinata
De veghe linga corpul ei inert, oamenii scot la lumina povestea Madalinei, tristetea ei ascunsa si neinteleasa. Familia, pe care si-a dorit-o poate cu disperare, i-a chinuit sufletul de copil si a marcat-o cu o sensibilitate care i-a infrint pofta de viata. Madalina si-a cunoscut parintii pe cind ei erau deja separati. Ura dintre soti si interdictia de a-si vizita tatal i-au mutilat sufletul de copil. „Sapte- opt ani nu a lasat-o maica-sa sa vina la mine sa ma vada. Si daca totusi venea, o omora in bataie. Tot din cauza maica-sii a si fugit de acasa, cind copilul avea doua luni. L-am botezat fara ea, ca nu a lasat-o mama-sa nici sa iasa la poarta sa vorbim cu ea“, spune tatal Madalinei. Din cei noua frati vitregi pe care ii avea, cinci din partea tatalui si patru dupa mama, Madalina n-a fost prea apropiata de nici unul. Familia ei adevarata era acum cea a sotului, parintii lui, bunicii lui. Ei au inteles dezorientarea si ratacirea ei si, dupa fuga la parinti, au primit-o inapoi acasa, fara reprosuri. Dar sufletul ei a ramas tulbure, fara ca nimeni sa banuiasca de ce.
„Era totul atit de bine, erau frumosi si sanatosi si aveau de toate… si acuma…ne-a frint!“ Plingea trist Ecaterina Harabagiu, strabunica micutului Ionut. Copilul de noua luni este nadejdea lor, motivul care va da un nou sens vietii de acum inainte. „Totusi, oricit de bine i-as face eu, dragostea de mama nu poate fi inlocuita niciodata“, spune trist bunica Aritina. Toti cei din casa stiu ca niciodata nu vor putea sa se gindeasca la Madalina fara sa se intrebe „de ce?“. Nu pot decit spera ca, o data cu trecerea timpului, vor intelege sau ca, inger fiind, Madalina le va da un semn: „Poate o sa vina vreodata in vis si o sa ne spuna si noua ceea ce acum numai ea stie…“
