„Parlamentarul Spaga“ – un atac mizerabil la adresa incomodului Adrian Paunescu

Ca sa traga o perdea de fum peste gafele de imagine ale unor granguri care, vremelnic, conduc destinele judetului Dolj (vezi sindrofiile nesfirsite de la „Casa Bujorului“, Primarie, „Stejarul“, „Craiova“, „Flora“, iar „Craiova“, cu bucate alese si lautari alesi pe sprinceana), citiva raspindaci de profesie (profitori ordinari, fara sira spinarii, care au pupat miinile tuturor celor ce s-au aflat la putere, atit inainte de ’89, cit si dupa…) au aprins fitilul exploziei, lansind zvonul (atit in Banie, cit si in Bucuresti) ca eu as fi autorul pamfletului „Parlamentarul Spaga“ (publicat, acum citva timp, in „Romania Mare“) ce-l vizeaza pe senatorul Adrian Paunescu, caruia i se aduc grave acuzatii, imposibil de probat.

Chiar Adrian Paunescu, mihnit, mi-a confirmat existenta acestui zvon, precizind insa ca nu crede ca eu as fi scris chestiunea in cauza.

Nu pot sa spun nici da, nici nu, pentru ca nu am sentimentul culpabilitatii, deci n-am in fata cui sa ma scuz, si, in acest fel, as da „apa la moara“ diversionistilor.

Pe Adrian Paunescu il pot apara foarte bine faptele sale, pe Adrian Paunescu il poate apara foarte bine poezia sa naucitoare.

Am pe masa o tulburatoare carte de versuri, „Nemuritor la zidul Mortii“, pe care „Bardul de la Barca“ mi-a facut-o cadou la sfirsitul anului trecut si din care citez la intimplare: „Cit de curat e omul care moare / La limita luminilor celebre, / Cu-acelasi dirdiit de calendare / Si-aceeasi slabiciune in vertebre. // Si ce murdar e omul care vine / cu-aceleasi tulburi orizonturi joase, / cu-acelasi mincinos anunt de bine / si-aceeasi saturatie in oase. // Si ceasurile freamata intruna / In turn, pe masa, pe pereti, pe mina / Si unele cu altele se-ngina,/

Cu-aceleasi amagiri, pe totdeauna. // In Turnul Urbei, ornic negru plinge / Si-n ceasul miinii mele curge singe“.

Poezie curata, viguroasa si sanatoasa ca „singele-adevarat, de iepure“ care ti se varsa-n cani, de sfintele sarbatori.

Aici este sclipitor si de neinvins Adrian Paunescu, ca un arc voltaic de 27.000 de volti. El nu are nevoie nici de avocati literari de duzina, nici de lingusitori de ocazie.

Cine, totusi, a scris mizerabilul pamflet din „Romania Mare“?!…