La multi ani!

Politistul e chestia aia pe care-o injuri zece ani si cinspe zile, dupa care te trezesti ca ai o data nevoie si te uiti la el ca la Dumnezeu in persoana. Politistul e si el om, are si bucurii, si necazuri de om, are si el nevasta acasa, care-l bate la cap ca-mbatrineste si banii nu se-aduna, copii de care n-are niciodata timp si care cresc, mult prea repede cresc, si le trebuie si aia, si alelalte.

In plus, politistul are pe cap blestemul meseriei. Miscindu-se in mediul infractorilor, mai ca ajunge sa priveasca toata lumea cu suspiciune, sa vada in jur mai mult rautatea umana, inclinatia spre infractiune, sa-si faca meseria cu detasarea legistului sau a groparului, fara a se mai obosi sa inteleaga ca exista greseli pe lume, nevoi sau sentimente.

Daca mai pui la socoteala si intimplarile cu dosare, la care a muncit luni de zile dind cu profesionalism o anumita solutie (pe care un procuror „putin interesat“ o intoarce pe partea cealalta), sau sfaturile venite de sus, de foarte sus, de genul „uita-l!“ sau „pune-l la dospit!“, mai ca intelegi cum unora, mai indragostiti de idealul meseriei, le vine sa se ceara la pensie inainte de termen.

Asa ca, omule-politist, de ziua ta, La multi ani!