Intrucit evolutia hackingului este legata indisolubil de dezvoltarea retelelor de calculatoare, Gazeta de Sud va prezinta, in doua parti, cele mai importante evenimente din istoria Internetului
Inceputurile
Majoritatea specialistilor considera ca data de nastere a retelelor mari de calculatoare anul 1957, atunci cind, ca raspuns la lansarea primului satelit artificial (Sputnik) de catre URSS, Statele Unite creeaza Advanced Research Projects Agency (ARPA), in traducere, Agentia pentru Studiul Proiectelor Avansate, in incercarea de a nu pierde pasul in cursa spatiala. ARPA era conceputa si condusa ca o institutie militara, functionind sub tutela Departamentului Apararii.
Prima retea – ARPANET
In 1965, ARPA lanseaza „The Experimental Network“, pentru a testa legaturile la distante mari. Din aceasta prima retea faceau parte… trei calculatoare, legate prin intermediul unor linii telefonice dedicate de 1.200 bps. Bazele teoretice ale noii retele sint exprimate in „Retele de calculatoare si intercomunicarea computerelor“, publicata sub semnatura lui Lawrence G. Roberts, in 1967. Roberts a fost numit, datorita acestei lucrari, „tatal Internetului“.
La 29 octombrie 1969, este demarata in mod oficial ARPANET (abreviere de la ARPA si network – retea). Aceasta lega patru noduri, si anume, universitatile din Los Angeles (UCLA), Santa Barbara (UCSB), Utah si Stanford Research Institute (SRI). Reteaua a cazut la putin timp de la instalare, mai precis, in momentul in care Charley Kline, seful echipei de la UCLA, a incercat sa se lege la computerul SRI, in momentul in care a ajuns la litera „G“ din cuvintul LOGIN.
Anii ’70
Intre 1970 si 1980, evolutia ARPANET cunoaste o adevarata explozie. Astfel, in 1971, reteaua numara 15 noduri, in marea majoritate universitati americane, dar si institutii guvernamentale, precum NASA sau RAND, un institut specializat in studii geopolitice. Tot in 1971, apare si primul program de e-mail (abreviere de la electronic mail – posta electronica), scris de Ray Tomlinson. Acest program – numit SENDMSG – impune caracterul @, folosit de atunci in cadrul adreselor de posta electronica. In 1972, francezii demareaza propriul proiect similar ARPANET, numit CYCLADES si condus de Louis Pouzin. De asemenea, primul „chat“ – in traducere, discutie – intre calculatoare are loc tot in 1972, la UCLA.
Anul 1973 marcheaza o alta cotitura majora in istoria retelelor de calculatoare, cind University College of London (Marea Britanie) realizeaza prima conexiune internationala la ARPANET. Tot din acest an dateaza si primele idei de „Internet“, asa cum este el conceput azi, prezentate de Bob Kahn si Vint Cerf la conferinta internationala de la Brighton. In octombrie 1973, numarul utilizatorilor ARPANET era estimat la 2.000, iar 75% din traficul retelei era compus din e-mail-uri. In ziua de Craciun a aceluiasi an are loc primul incident major, cind, din cauza unei probleme hardware, intreg traficul ARPANET este directionat catre Universitatea Harvard.
Standardul TCP/IP
In 1974, evenimentele sint putine, dar de importanta maxima. Astfel, Vint Cerf si Bob Kahn publica o lucrare care descria in detaliu protocolul TCP – Transmission Control Protocol -, punind astfel bazele Internetului. De asemenea, compania privata BBN lanseaza Telenet, primul serviciu de retea deschis marelui public, fiind astfel prima alternativa comerciala la ARPANET. In anul urmator, sint stabilite primele legaturi prin satelit, intre Statele Unite si Marea Britanie. BBN, Stanford si UCLA incep imediat sa experimenteze standardul TCP, folosind aceste legaturi, iar pe 26 martie 1976, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii trimite un e-mail simbolic, marcind astfel acceptarea saltului tehnologic.
Primul BBS
Pina inspre 1980, singurul eveniment notabil este aparitia primului BBS – Bulletin Board System -, un sistem de comunicare intre utilizatori, sub forma listelor de mesaje. Acest BBS functioneaza pina in ziua de azi, detinind probabil recordul de longevitate in domeniul publicatiilor electronice. In anii care aveau sa urmeze, BBS-urile au aparut precum ciupercile dupa ploaie. In schimb, cercetarile in domeniul TCP conduceau incet, dar sigur, lumea catre saltul la urmatoarea tehnologie – Internet. ARPANET evoluase pina la maximul posibil si era timpul sa apara ceva nou.
Saltul catre Internet
Ca intotdeauna, Departamentul Apararii da semnalul schimbarii, declarind in 1982 ca va folosi suita de protocoale TCP/IP in mod standard. Tentativa ARPANET de implementare a standardului TCP/IP duce la prima definitie a termenului „Internet“ (abreviere de la International Network – retea internationala), ca „o multime de retele conectate folosind protocoalele TCP/IP“. Tot in 1982, europenii isi creeaza propria retea de tip Internet, incluzind Olanda, Danemarca, Suedia si Marea Britanie, numita EUNet (European UNIX Network).
Reteaua a murit, traiasca reteaua!
Anul 1983 marcheaza inceputul trecerii definitive la Internet. Astfel, ARPANET se desparte in ARPANET si MILNET, doua retele cu utilizare exclusiv militara, 68 din cele 113 noduri existente in retea trecind la MILNET. De asemenea, Universitatea din Wisconsin creeaza primul nameserver (server de nume). Acesta functiona pe un principiu asemanator cartii de telefon, facind o echivalare intre numele unui calculator, asa cum il „vedeau“ ceilalti utilizatori ai retelei, si adresa lui, numita IP, care reprezenta identificarea lui unica in cadrul comunicatiilor intre calculatoare. Astfel, utilizatorul nu mai trebuia sa cunoasca toate nodurile prin care era nevoit sa treaca pentru a ajunge la calculatorul-destinatie, fiindu-i suficient sa stie numele acestuia.
Numele de domenii
Serviciul DNS (Domain Name Server) este introdus in 1984, tot in acest an numarul calculatoarelor conectate depasind 1.000. De asemenea, Canada incepe in 1984 o actiune cu durata de un an, avind ca scop legarea tuturor universitatilor sale la o retea proprie, numita NetNorth. Actiunea se incheie in termenul stabilit, la exact 100 de ani de la terminarea caii ferate transcanadiene.
Primul nume de domeniu inregistrat vreodata este Symbolics.com, pe 15 martie 1985. Urmeaza, in scurt timp, majoritatea universitatilor implicate in proiectul ARPANET, care foloseau extensia .edu (educational), diverse companii, cea mai cunoscuta fiind BBN, care utilizau domeniul .com (comercial), precum si alte institutii, cu domenii .gov (governmental) sau .org (organisation). De la instituirea standardului DNS, extensiile de domenii nu au incetat sa se diversifice, ajungind la forme din cele mai ciudate, precum .fm, .tv, .info sau .biz.
Primele probleme
Ca orice zona de expansiune, Internetul avea sa atraga si infractori din cei mai diversi. Din aceasta cauza, Congresul SUA voteaza in 1986 prima lege din lume privitoare la infractiunile comise prin intermediul retelelor de calculatoare – The Federal Computer Crime and Abuse Act.
In 1987, numarul calculatoarelor conectate la Internet depaseste 10.000, iar cel al RFC-urilor (Request for Comments, standarde privitoare la functionarea Internetului) 1.000.
1988 este anul primului incident major care implica securitatea calculatoarelor. „Viermele“ lui Robert Morris „evadeaza“ in Internet in data de 2 noiembrie, afectind aproximativ 10% dintre cele 60.000 de calculatoare conectate la reteaua mondiala. La dimensiunile de astazi ale Internetului, 6.000 de calculatoare infectate reprezinta un graunte de nisip pe o plaja, dar la vremea respectiva, incidentul a provocat un imens val de panica. Ca un raspuns la aceasta problema, guvernul american fondeaza CERT (Computer Emergency Response Team), un organism care sa se ocupe de amenintarile aparute la adresa securitatii sistemelor informatice. Tot in 1988, apare Internet Relay Chat, arhicunoscutul IRC, sub forma unui program scris de Jarkko Oikarinen. In anul urmator, numarul calculatoarelor conectate depaseste 100.000.
Unele dintre informatiile folosite la redactarea acestui material provin din RFC #2235, numit si „Hobbes’ Internet Timeline“.
