Criteriile de performanta ale aderarii Romaniei la UE

Cunoasterea procesului amplu al integrarii interstatale are o importanta deosebita pentru tara noastra, intrucat economia de piata care ia nastere in Romania presupune o schimbare totala de optica cu privire la conexiunile in-ternationale.

Intrarea Romaniei in U.E. reprezinta o necesitate ireversibila.

Conform Tratatului asupra Uniunii Europene, orice tara europeana avand un sistem de guver-nare bazat pe principii democratice poate candida pentru a de-veni membra a Uniunii. Aceasta precizare nu releva clar ce inseamna a fi „european“. Este in general acceptat ca pachetul de criterii pentru a fi considerat european este un mix al particularitatilor istorice, geografice, culturale si chiar religioase, dar nu exista reguli clare.

Consideram ca, intr-o lume ideala, orice membru al U.E. trebuie sa fie:

– democratic, in sensul de a avea o traditie in ceea ce priveste pluralismul democratic si alternanta la guvernare;

– sa aiba un sistem al proprie-tatii private si o economie de piata functionala;

– sa aiba cat mai putine probleme sectoriale dificile care sa solicite restructurare si retehnologizare, proces care implica resurse substantiale;

– suficient de bogat si capabil sa aduca o contributie neta la bu-getul comunitar.

Intrarea Romaniei in structurile integratoare ale Europei, inclusiv in U.E., trebuie asigurata numai cu un parteneriat bazat pe egalitatea de statut si tratament nediscriminatoriu pentru toate tarile participante, in spiritul respectarii interesului national. Aceasta presupune o suma de exigente economice, sociale, politice si culturale.

Avandu-se in vedere stadiul dezvoltarii economiei romanesti, ar fi necesara o perioada de timp in care tara noastra sa beneficieze de un statut preferential, perioada in care sa fie sprijinita pentru a atinge standardele europene co-respunzatoare. Sub pretextul europenizarii, nu poate fi admisa legitimitatea practicii subordonarii interesului national fata de cei puternici, creandu-se o serie de probleme artificiale, dificultati spe-cifice integrarii economice euro-pene sau problematicii nationale.

Integrarea trebuie sa fie considerata ca o sansa istorica si ca un castig pentru viitoarea competitivitate globala a U.E., prin cresterea performantelor economice ale candidatilor la aderare.

In ceea ce priveste tara noastra, procesul integrarii in U.E. tine seama de situatia concreta a acesteia, de faptul ca parcurge o evidenta tranzitie prin criza spre economia europeana. In vederea optimizarii structurilor organizatorice sunt necesare actiuni perseverente pentru a se asigura stabilitatea, dezvoltarea si eficientizarea la toate nivelurile de agregare, ale economiei nationale, care sa permita extinderea relatiilor economice reciproc avantajoase cu strainatatea, respectarea angajamentelor pe care tara noastra si partenerii ei si le-au asumat sau urmeaza sa si le asume pe plan international.

Aderarea inseamna o colaborare mai stransa cu U.E., in domeniul monetar si al cursului de schimb. Politica monetara va trebui sa se bazeze pe instrumentele specifice economiei de piata si sa fie eficienta in sensul transmiterii impulsurilor catre economia reala. Prin urmare, reformele vor fi indreptate si asupra factorilor care obstructioneaza eficienta politicii monetare, cum ar fi lipsa de concurenta in sectorul bancar, insuficienta dezvoltare a pietelor financiare si creditele neperformante. Intrucat apartenenta la U.E. implica acceptarea scopului Uniunii Economice si Monetare, Romania va trebui sa indeplineasca criteriile de convergenta (chiar daca acest lucru nu va fi necesar in momentul aderarii):

a) deficitul public sa nu depaseasca 3% din PIB;

b) datoria publica sa fie mai mica sau cel mult egala cu 60% din PIB;

c) rata inflatiei sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5% media calculata din cele mai scazute trei rate ale inflatiei din tarile U.E.;

d) rata dobanzilor pe termen lung nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2% media din cele mai scazute trei rate ale inflatiei.

Dupa recunoasterea de catre C.E. a statutului Romaniei de tara in curs de dezvoltare (1974), s-a aplicat schema comunitara de preferinte vamale generalizate, nereciproce si nediscriminatorii. Ca urmare, incepand cu acel an, o serie de produse romanesti au fost acceptate la import in Piata Comuna, cu scutire totala sau partiala de taxe vamale. De asemenea, Romania a negociat cu Comunitatile Europene cateva acorduri importante: Acordul privind comertul cu produse textile (intrat in vigoare in 1977 si reinnoit ulterior), Aranjamentul privind comertul cu produse siderurgice (intrat in vigoare in 1978 si reinnoit anual) si Acordul cu produse industriale (altele decat cele siderurgice si textile) semnat in 1980. S-a creat o comisie mixta Romania – C.E.E. care a inceput sa functioneze la 1 ianuarie 1981.

Romania a fost prima tara din centrul si estul Europei care a incheiat asemenea acorduri cu Piata Comuna, ceea ce a insemnat intr-un fel o recunoastere de facto de catre tara noastra a realitatii integrationiste vest – europene.

Uniunea Europeana a devenit principalul partener comercial al Romaniei, reprezentand piata de desfacere pentru o treime din exporturile de produse industriale ale Romaniei. Pentru unele grupe de produse industriale, ponderea U.E. in totalul exporturilor romanesti depaseste 50%. Intre aceste grupe de produse se numara: incaltaminte; articole textile; uleiuri si grasimi; articole din piatra, ciment, materiale ceramice si sticla; piei si blanuri. In acelasi timp ponderea U.E. in importurile Romaniei de produse industriale este de aproximativ 40%. Astfel, U.E. este principalul furnizor al Romaniei pentru masini si instalatii de productie, echipamente de transport si textile.

Caracteristica structurii exporturilor Romaniei in U.E. o reprezinta gradul ridicat de concentrare in cateva grupe de produse: diverse articole textile; mobilier; imbracaminte; accesorii de imbracaminte netricotate; articole de fier si otel. In privinta importurilor Romaniei din U.E., acestea constau in principal din masini si utilaje de productie, textile si articole textile, deci prezinta un grad ridicat de concentrare.

Astfel se pune in evidenta caracterul complementar al celor doua parti.

Daca in 1989 peste 60% din schimburile comerciale ale Romaniei se derulau cu tarile CAER, dupa numai sase ani, in 1995, respectiv 2000, aproape 70% din aceste schimburi se fac cu tarile U.E..

Calitatea de membru al U.E. va implica un transfer major al competitiei nationale la nivel comunitar, reducandu-se astfel, in mod semnificativ, flexibilitatea decidentilor politici.

Dupa ce va deveni membra a U.E., pe termen lung, Romania va declansa ofensiva intrarii in Uniunea Monetara Europeana. Conditiile esentiale de ordin institutional, juridic si tehnic, care trebuie indeplinite pentru acest pas final, se vor adauga la atentia deosebita pe care Uniunea Monetara Europeana o acorda supravegherii bancare efectuate de bancile centrale si sistemul de realizare a platilor in timp real. Cu certitudine, politica monetara nu poate rezolva singura toate problemele pe care le ridica integrarea europeana, insa poate sa accelereze procesul de integrare si sa-i atenueze dificultatile.