Daca ar fi trait Caragiale, cu siguranta ar fi fost invidios pe nea Grigore si pataniile sale. In urma cu zece ani, Ilie Corlan a construit o circiuma in ulita localitatii Bilteni. De atunci si pina in ziua de azi, personajul nostru incearca sa convinga autoritatile sa-l oblige pe Ilie sa elibereze ulita.
In zadar a batut nea Grigore pe la toate usile. Degeaba a fost in audienta pe la toti conducatorii, ca bodega a ramas neclintita in ulita satului, cu toate ca ulita cu pricina nu-i o ulita de rind, ci una strategica, fiind trecuta pe hartile militare.
Ajungind la 75 de ani si nemaiputind sa faca naveta intre Gorj si Bucuresti pentru a se plinge mai-marilor tarii, nea Grigore Corlan (nu este nici un grad de rudenie intre cei doi), caruia satenii ii zic Bibicu, s-a apucat sa scrie pe Internet. S-a dus la un café-internet, a platit zece mii si s-a apucat de treaba.
„Ce dracu’ sa fac, domne? E mai ieftin asa. M-am dus la un cafe din asta, cum ii zice, si am dat parca vreo zece mii de lei si mi-a aratat ala cum sa fac si de-atunci scriu intruna si celor care ne conduc, si asa, lumii, sa citeasca, sa se minuneze. Sa vedeti dracia dracului ca dupa ce am stat o zi sa scriu zece rinduri, n-am putut sa trimit, ca n-aveam adresa, da’ m-a ajutat ala de acolo si mi-a facut o adresa care se numeste corlan…[email protected]. Mi-am bagat si parola: chichita, c-asa o chema pe muma. De fapt, o chema Chita, da’ mi-au zis aia ca trebuie mai multe litere“.
O ulita pierduta
Va vom prezenta pe scurt istoria acestei uliti pierdute si ale carei ite nu le-ar fi putut descurca decit Caragiale. Pentru a intelege mai bine amaraciunea si disperarea lui Bibicu, iata povestea unei scrisori, pardon, ulite pierdute. In iulie ’91, primaria ii elibereaza lui Ilie Corlan o adeverinta prin care ii atribuie ulita satului. In acelasi an, in luna septembrie, prefectura invalideaza adeverinta emisa de Primaria Bilteni.
Ilie Corlan ataca hotarirea prefecturii in instanta si in ’92 justitia o anuleaza. In acelasi an, prin adresa 5577, prefectura ii cere procurorului general sa declare recurs impotriva hotaririi judecatoriei. Procurorul general declara recurs extraordinar, iar Tribunalul Gorj, prin decizia 1144/7 martie 1994, admite recursul si hotaraste ca ulita este domeniu public.
Ilie Corlan face contestatie in anulare impotriva hotaririi tribunalului si stramuta dosarul la Tribunalul Pitesti, unde avea sa si piarda. Prefectura il da in judecata pe primarul din comuna Bilteni. Tribunalul, prin sentinta 21/1997, il obliga pe primar sa puna in aplicare hotaririle si sa redea ulita domeniului public. Ilie Corlan se plinge la Curtea de Apel, instanta care prin decizia 475/1997 mentine sentinta tribunalului 21/1997.
Dar primarul tot nu demoleaza circiuma, motiv pentru care prefectura sesizeaza Parchetul prin plingerea 193/1999. Parchetul, in loc sa raspunda prefecturii, ii raspunde lui Grigore Corlan – Bibicu: „Cele sesizate de dvs. nu se confirma“. Va reamintim ca sesizarea catre Parchet o facuse prefectura.
Primarul Emil Rusu nu numai ca nu se supune hotaririlor judecatoresti, ba chiar ii elibereaza titlul de proprietate nr.1343322 lui Ilie Corlan. De acum, inarmat cu titlul de proprietate, Ilie Corlan cere revizuirea hotaririlor judecatoresti care il obligau sa elibereze ulita, revizuire care ii este respinsa de catre instanta de fond.
Prefectul deschide un nou dosar impotriva lui Ilie Corlan, solicitind anularea titlului de proprietate, iar judecatoria, prin hotarirea 7486/1999 il anuleaza. Ilie Corlan face recurs, iar de aceasta data tribunalul ii da dreptate, anulindu-si toate hotaririle anterioare care il obligau pe acesta sa demoleze circiuma.
Prefectura face apel la Curtea de Apel, care caseaza hotarirea tribunalului si prin hotarirea 9584/2000 declara titlul de proprietate nul. Aici se incheie primul act al unei uliti pierdute. Vor urma altele, intrucit circiuma a ramas neclintita, iar Bibicu spune ca nu va renunta decit atunci cind va fi astupat cu pamint. Nici prefectura nu pare a sta linistita, fiind hotarita sa deschida alte si alte procese, pina cind ulita isi va „reintra in drepturi“.
„Eu sint Corlan, tu cine dracu’ esti?“
Bibicu povesteste cu amaraciune cum timp de zece ani si-a cheltuit o avere pe drumurile facute la Bucuresti, in audiente pe la toti sfintii. Pataniile lui si modul cum le povesteste ar face pe oricine sa izbucneasca in hohote de ris, dar dincolo de asta se afla o drama.
„Domnule, am obosit. Am facut zeci daca nu sute de drumuri la Bucuresti si de cele mai multe ori degeaba, ca nu-si tineau audientele cei care erau planificati. Puneau cite un aghiotant de ala, de te apucau si dracii. Odata nu m-au primit in audienta la procurorul general, ca au zis ca am arme albe la mine. Cind sa intru in audienta, a venit unu’ la mine si imi tot facea asa in jurul corpului cu un aparat, pina a inceput sa piuie si mi-a zis «Domne, nu poti sa intri ca ai arma alba». M-a scotocit prin sacosa si de fapt ce se intimplase? Muierea imi pusese niste sunca in plasa si pentru ca am uitat sa-mi iau cutit, am luat o sina de-asta de la dosar si am bagat-o linga sunca, sa am cu ce s-o tai. I-am zis aluia: «Uite, domne, iti las sunca cu sina cu tot, numai lasa-ma sa intru», da’ n-a vrut. M-am dus de mai multe ori la Bucuresti sa intru in audienta la domn Cozminca. Pina la urma vine unu la poarta si ma baga intr-un birou si vine altul si ma-ntreaba: «Tu ce probleme ai?» si n-am mai rezistat si i-am zis: «Da’ pe tine ce te intereseaza, ma? Trebuie sa va dau raportu’ la toti?» Dupa ce am asteptat de mi-a venit rau, m-a bagat in alt birou. Ma asteptam sa-l vad pe domnu’ Cozminca, da’ cind colo vad o alta mutra necunoscuta si chiar enervanta. Si atunci chiar nu m-am mai putut abtine si i-am zis: «Ba, eu sint Corlan de la Tirgu Jiu. Tu cine dracu’ esti, ca parca nu semeni cu Cozminca pe care-l vad eu la televizor?» Uite-asa m-am plimbat ani de zile. Inteleg ca sint ocupati cei din fruntea tarii, da’ ce sa fac? Cui sa ma adresez daca nu lor, ca pe ei i-am votat. Unii m-au mai primit si mi-au dat dreptate. De fapt, toata lumea imi da dreptate, da’ ce dracu’ sa fac cu dreptatea daca birtu’ aluia ramine tot in ulita?“
„Acum m-am invatat sa le scriu pe Internet“
„Am imbatrinit, nu mai pot sa merg ca-nainte, da’ tot nu ma las. Am invatat sa le scriu pe Internet. Ma gindesc ca pina la urma poate – poate o citi cineva si o face dracu’ ceva, ca eu mor si circiuma tot in ulita ramine“. Accesind adresa pe care ne-a indicat-o Bibicu, aveam sa constatam ca spusele lui sint adevarate. Iata, de exemplu, inceputul unei scrisori adresate presedintelui Ion Iliescu: „Domnule presedinte, de peste 100 de ori iti semnalez cazuri de la Tribunalul Gorj si nu vrei sa te implici. De ce?“ Iata citeva pasaje dintr-o alta scrisoare adresata, de aceasta data, prefectului de Gorj, presedintelui Iliescu si premierului Nastase: „Dupa toate ce vad in ziare, la televizor si-n discutiile cu oamenii, constat ca misuna netrebnici la toate structurile si ar trebui sa ma potolesc cautind dreptatea, ca nu voi gasi atita timp cit nu am bani. Unde sa te mai plingi in tara asta? La guvern? Or fi nimerit plingerile mele la vreunul cu catuse…“.
Cind merge in audiente, Bibicu nu se sfieste sa spuna lucrurilor pe nume. „Mi-a zis unu’: «Domne, nu ti-e frica de astia, ca te baga dracu’ in puscarie?» Da’ mie nu mi-e frica. Am fost copil de trupa si-am mai fost anchetat de multe ori. Odata m-au luat ca stateam de vorba cu un partizan, da’ eu habar – n-aveam cine-i ala, da’ eu sint sincer, n-aveam eu curaj sa fiu partizan. Altadata
m-au pus comunistii sa vorbesc unei adunari, ca au zis ca le am cu discursul si nu stiu cum dracu’ tocmai atunci s-a-ntimplat un atentat si iar m-au luat, au zis ca am legatura, dar eu de fiecare data am fost nevinovat“. Iata o poveste aproape incredibila, care poate stirni hohote de ris, dar si lacrimi.
