Minunea i s-a aratat intr-o zi de vineri. Ningea cu fulgi mari si desi. Barbatul iesise sa sparga lemne pentru soba. Cind a ridicat toporul asupra butucului, a simtit ca il lasa genunchii. Prin stratul subtire de gheata depusa pe butuc a intrezarit silueta rastignita. A sters cu evlavie capatul lemnului si imaginea i s-a aratat atit de clara, incit a uitat pentru o clipa sa mai respire. Mintuitorul era rastignit pe cruce, cu capul plecat intr-o parte, cu aura deasupra fruntii. Iar in dreptul miinilor, lemnul era rosu ca singele. Toti oamenii din Stoborasti-Tufeni au venit in curtea lui Iancu si toti au fost de acord ca este vorba de o minune divina. Cel mai mirat a fost preotul. Pentru ca inainte cu citeva zile visase ca nevasta lui Iancu ii adusese o cruce neagra si ii ceruse sa se roage pentru familia ei.
De aproape o sãptãminã, in curtea lui Gheorghe Iancu din satul Stoborãºti, comuna Tufeni – Olt, are loc un adevãrat pelerinaj. Vestea despre minunea care i s-a arãtat intr-o bucatã de lemn s-a rãspindit repede ºi oamenii vin de departe sã vadã cu ochii lor, sã atingã silueta Mintuitorului ºi sã se inchine.
Totul s-a intimplat vinerea trecutã, cind bãrbatul s-a hotãrit sã taie lemnele aduse de la pãdure, sã le mãrunþeascã in „chituci“, cum se spune prin partea locului. A fost primul lemn pe care l-a ales din grãmadã. A scuipat in palme ºi a ridicat toporul desupra, pregãtindu-se sã loveascã. Dar parcã l-a oprit ceva ºi a simþit cum i se inmoaie genunchii. Prin zãpada depusã pe butuc i s-a pãrut cã vede „ceva“. A ºters repede capãtul butucului ºi ceea ce a fost doar o pãrere i s-a confirmat, lãsindu-l fãrã respiraþie. In secþiunea lemnului, imaginea lui Christos rãstignit era atit de clarã, incit nu mai incãpea nici o indoialã. „Se vãd picioarele incruciºate jos, la nivelul tãlpilor, cãmaºa pinã la genunchi, capul cum este aplecat intr-o parte, aura ºi razele, tot. Eu zic cã desenul este mai mult decit clar. Pentru cã la un capãt se vede foarte bine trupul rãstignit, iar la celãlalt, numai crucea. Am fugit repede la vecini ºi toþi mi-au spus cã este fãrã indoialã Iisus pe cruce ºi cã s-a intimplat o minune. De atunci se perindã mereu lume la mine in curte sã vadã bucata de lemn“.
Oricit ai tãia, imaginea se pãstreazã
Bãrbatul de 45 de ani spune cã nu ºtie de ce i s-a intimplat tocmai lui un aºa lucru ieºit din comun. Cred in Dumnezeu ºi el, ºi nevasta, ºi cei doi copii. Dar nu mai mult decit restul lumii. „Mergem la bisericã, am fost ºi pe la mãnãstiri, aprindem ºi noi luminãri la sãrbãtori, dar nu pot sã spun cã sintem ieºiþi din cale afarã cu religia. Am credinþa in sufletul meu, aparte. Sint convins cã nu se intimplã aºa, la toatã lumea, sã se arate Iisus, dar nu ºtiu de ce m-a ales pe mine“.
Oamenii din sat sint convinºi insã cã este un semn ºi cã toþi trebuie sã se intoarcã mai mult cu faþa spre Dumnezeu ºi spre bisericã. „Niciodatã nu s-a mai vãzut la noi aºa ceva. Este sigur un semn. Sint a doua oarã aici, vin tocmai din Barza, sã vãd semnul. Aº vrea ºi eu o bucatã din lemn, sã o duc acasã, la nevastã ºi copii. Poate ne poartã noroc“, spune Alexie Marius. Bãrbatul nu este singurul care ar vrea o parte din butuc cu silueta lui Iisus. Gheorghe Iancu a descoperit cã, oricit ar tãia din lemn, imaginea se pãstreazã in mijlocul butucului.
Preotul a visat minunea cu o sãptãminã inainte
Nu doar oamenii care tot vin din imprejurimi sã vadã minunea vor o bucatã din lemnul miraculos. Costinel Alexandrescu, pãrintele paroh de la Tufeni, iºi doreºte ºi el o bucatã de lemn sã o punã in biserica din sat. Pentru cã, zice el, e un semn. A avut el un vis.
„Cu o sãptãminã inainte am visat-o pe soþia lui Gheorghe. Se fãcea cã a intrat in bisericã, a venit la mine ºi mi-a dat un dar. Era o cruce neagrã de lemn. Dupã ce mi-a dat-o, mi-a spus sã mã rog pentru familia ei, pentru copii ºi bãrbat“. Iar pentru cã in vis lemnul a fost adus in bisericã, este musai ca Gheorghe sã dea cea mai mare parte lãcaºului sfint.
„Poate sã-ºi pãstreze ºi el o bucatã. Sã-i aducã noroc ºi sãnãtate. Restul trebuie sã stea in bisericã, sã-l vadã lumea. Apoi, biserica noastrã nu este una oarecare. Este ctitoritã la 1600, pe vremea lui Mihai Vitaezul, ºi multe minuni s-au petrecut in ea. S-au vindecat oameni de cancer ºi de alte boli.“
Semne apocaliptice sau putregai?
In ceea ce priveºte semnificaþia minunii din trunchiul de copac, pãrerile sint impãrþite. Majoritatea cred cã este un semn bun. Cu atit mai mult cu cit a apãrut in lemn de jugastru – lemn care se pune de ziua Sfintului Gheorghe la porþi, pentru a aduce noroc la animale ºi un an bogat. Pãrintele Alexandrescu crede, de asemenea, cã semnul este unul dintre nenumãratele care s-au arãtat in ultima vreme oamenilor.
„Sint semne apocaliptice – crucea in lemn sau in cartof – dar care nu anunþã sfirºitul lumii, cum se tem mulþi, ci intãresc credinþa in Iisus Christos. Pentru cã, spune Biblia, «vor fi multe semne in cer ºi pe pãmint, dar nici atunci nu va fi sfirºitul. Ci numai atunci cind Fiul Domnului o sã umble pe cer»…“
Minunea care s-a intimplat in curtea lui Gheorghe Incu are insã ºi explicaþii ºtiinþifice. ªi nu din partea unor specialiºti, ci chiar a unor vecini.
„Sã vã spun eu ce s-a intimplat. Acela – desenul de pe trunchi – este putregai. Cind lemnul a fost tinãr, a crãpat. Aþi vãzut plesnitura din mijloc, nu? Ei bine, acolo s-a strins apa ºi lemnul a putrezit. Copacul a crescut in continuare, coaja l-a acoperit, dar putregaiul a rãmas. Cã vedeþi dumneavoastrã un desen care seamãnã a cruce cu Iisus rãstignit, asta poate s-o facã oricine. Sã vã duc eu la copacii pe care i-am scrijelit cu briceagul in copilãrie, sã vedeþi ce e acolo, numai semne“, zice Ion Zavera, de 69 de ani, care, aºa cum spune, nu este nici savant, nici inginer.
Indiferent dacã este vorba de o minune sau nu, lemnul lui Iancu a ajuns vestit nu numai in Tufeni, ci ºi in imprejurimi. Din Argeº, Olt, Dolj, Teleorman ºi Bucureºti, oamenii vin sã-l vadã ºi sã-l atingã. Unii chiar il sãrutã cu evlavie dupã ce iºi fac semnul crucii.
