E o vorba pe la noi, prin Oltenia. Uritaaa,… da’ atit de expresiva, ca nu-ti vine s-o inlocuiesti cu alta, mai eleganta! Cica a lu’ cutare a auzit despre nu-s’ ce si „a ramas cracanat“! Ete asa ramasa si taranul oltean cind auzi ce le mai da prin minte celor care cirmuiesc tara. Ca, dupa cum se stie ca vestile proaste se raspindesc cel mai repede, si gaselnita cu magarul „computerizat“ trecu din gura in gura ca fulgerul. Si tot taranul ramase ca trasnit, cu palaria trasa pe ceafa, batindu-se cu palma ba peste fruntea asudata, ba peste gura cascata a mirare, framintindu-si mintea cu fel de fel de intrebari: „da’ ce-i ala «cip»?“, „da’ unde vor astia sa i-l bage?“, „da’ le baga numai magarilor nostri sau si alora din parlament?“… „da’ cu ce le-a gresit, domne’, magaru’ meu?!“…
Un nou ordin al ministrului agriculturii, Ilie Sirbu, lasa taranul roman fara grai. Nu stim cum o fi prin alte parti, da’ olteanul nu-si mai gasi linistea de cind auzi ca ministrul dadu ordin ca, pina la sfirsitul anului, toti magarii, caii si catirii sa fie injectati subcutanat cu microcipuri electronice. Scopul? „Pentru a ne alinia la standardele europene si pentru a controla evolutia anemiei infectioase“. Dupa ce toate metodele si masurile luate in numele preaslavitelor standarde au dat rezultate slabe, alesii se gindira sa intram macar cu magarul in Europa. Si nu cu orice magar, ci cu unul „jmecher“, cu cip virit sub pielea batatorita de atita tras la caruta. Pentru ca, in timp ce in celelalte tari din UE, doar caii de curse poarta astfel de cipuri, ministrul vrea ca in Romania sa nu scape nici un cal, catir sau magar, de la cei destinati exportului, pina la jigaritii din curtea taranului, folositi la tractiune.
Da’ cu magaru’ ce-au avut…?
In comunele doljene Pielesti si Robanesti, n-a mai ramas taran care sa nu fi auzit despre minunatia cu cipul. Chit ca putini stiu ce-i ala un cip, toti isi dau cu parerea si vehiculeaza fel si fel de ipoteze despre scop, metoda si rezultat.
„Adica cum vazui io in filmul ala, de avea Vandame o placuta si stiau aia tot timpul unde se duce si ce face? Pai, e bine! Cum sa nu fie bine? E bine ca nu-l pierzi pe cimp, il recunosti mai usor din turma, il gasesti daca ti-l fura…“. Vasile e mai tinar si intelege mai repede. Linga el, dada Ioana, maruntica, avind ochelarii lipiti cu leucoplast si prinsi dupa cap cu elastic, se tot fitiia sa ajunga mai in fata si sa auda mai bine despre ce e taina: „Uliuuu, muica, da’ ce-i ala? Noi sintem batrini, ce ne trebuie noua ciupuri din astia?“. „Nu pentru mata, dada, pentru magaru’ mata!“. „Pentru mine, pentru magar, tot un drac! Nu-i las eu sa-mi bage cine stie ce in magar, sa mi-l omoare si sa ramin saraca lipita!… Auzi, muica, da’… unde i-l baga?“.
Ion a lu’ Cataneasa afla vestea pe cimp. „Auzisi, Ioane, ca vor astia sa-ti bage cip in magar?“. „Da’, ce, io am magar? Nu vezi ca asta e cal?“, se ofensa barbatul. „Pai si la cai, la fel! Le dau cipurile veterinarilor si ei le baga sub pielea animalelor; cai, magari, catiri, toti la gramada“. „Daca e vorba sa-i bage doctorul veterinar, e bine. Ca si-asa am avut calu’ cam bolnav. Asa i-o fi si lui bine la sanatate si nu s-o mai imbolnavi“.
Costica Popescu din Robanesti e „mai rasarit“ la minte si mai hitru decit consatenii sai. Stie mai multe, asculta tot timpul radioul si mai citeste si cite un ziar cind ii cade in mina.
„Mda, stiu despre povestea cu cipurile. E o cerere a Uniunii Europene si, daca e asa, nu putem sa ne punem de-a curmezisul. Stiu ca in Oltenia sint cam 5.000 de magari. Le va lua ceva timp sa le puna la toti cipu’. Da’ io zic ceva: dupa ce le pun magarilor nostri, nu le pun si alora din parlament?“. Dupa ce se gindi insa mai mult ajunse la concluzia ca ar fi cheltuiala prea mare, pentru ca a auzit el ca un cip costa vreo zece euro, si mai trebuie cumparate si aparate de citit, la citeva sute de euro bucata. Si, la atitia magari…!
Legea cipului
Toate ecvinele de pe teritoriul Romaniei vor fi identificate prin aplicarea unor marci de identificare electronice, pina la data de 31.12.2003, dupa cum urmeaza: a) marcile vor fi reprezentate de catre un microcip, care va fi injectat subcutanat fiecarei ecvine, conform instructiunilor de folosire recomandate de producator. Microcipul trebuie sa poata fi citit pe intreg teritoriul Romaniei. Cititoarele trebuie sa poata citi toate microcipurile utilizate pe teritoriul Romaniei; b) fiecare ecvina va fi astfel identificata printr-un numar unic la nivel national; c) distribuirea microcipurilor, precum si a cititoarelor electronice se va face prin directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti; d) aplicarea cipurilor se va face de catre medicii veterinari concesionari; e) costurile marcilor de identificare electronica, precum si ale aplicarii acestora vor fi suportate de catre proprietarii ecvinelor.
