Dupa ce s-au holbat pe cerul patriei, fara folos, aproape 60 de ani, in speranta ca ii vor vedea venind pe americani, bailestenii au primit vestea cea mare: nepotii lui Uncle Sam au sosit ieri in orasul lui Nea Marin. Militari apartinind unei misiuni umanitare din Arizona au venit hotariti sa le repare juvetilor prejudiciul suferit, prin impartirea, absolut gratuita, a zece mii de perechi de ochelari de vedere. Pentru ca, desi se angajase sa organizeze consultatiile, Primaria Bailesti s-a rezumat doar la a taia buruienile din curtea policlinicii, vizita americana s-a transformat intr-un bilci cu specific romanesc: la auzul vestii, oltenii si-au dat brusc seama cit sint de chiori si au dat buluc in fata policlinicii din oras. In inghesuiala, prinsi in lupta pentru o pereche de ochelari cu rame rosii, slab vazatorii Bailestiului mai ca si-au scos ochii unii altora, sub privirile exoftalmice ale binefacatorilor americani.
„Avem lista cu optzeci person, okay?“, spune un roman americanizat, mare in spate cit Tyson, din fata usii Policlinicii din Bailesti. „Dupa optzeci person, nu stiu“, le mai explica el celor mult peste 80 de bailesteni gata sa-si ia ochelari Made in USA. Juvetii, oricum, nu pot sa le gaseasca americanilor nici o vina pentru inghesuiala. Responsabilitatea pentru intreg balamucul apartine tot romanilor:
„Voiam sa-mi ia si mie ochelari, ca-s operata, nici n-am dormit azi-noapte. Vorbii cu o vecina, sa ne luam amindoua. Azi-dimineata, ea pleaca pin’ la piata si cind se-ntoarsa avea ochelari. Imi zise sa ma duc si eu, ca nu e asa multa lume“, povesteste o bailesteanca, suparata ca nici americanii n-o s-o scape de dioptrii. „Cind colo, uitati ce-i acilea: balamuc. De azi-dimineata, de la opt, stau si nu stiu daca mai apuc ochelari. Ca toate cadrele, toti medicii, venira cu nepotii, cu rudele si luara ochelarii“.
Un alt bailestean de virsta a treia tine isonul femeii: „Sa puna, dom’le, teapa lui Tepes aici, altfel nu mai merge. De unde ochelari, daca venira doctorii cu toate neamurile… Tara lu’ Papura Voda, asta e, tara de ursi, de ‘oti“, spune batrinul, in timp ce un miop din preajma sa completeaza: „Tara bananiera sintem, dom’le. Nu e organizare. Azi-dimineata s-a facut o lista, acum se da dupa alta. Nu e posibil asa ceva.“
„Asistenta la interne, sufar cu ochii“
Supararea oltenilor pare a nu fi intru totul lipsita de temei. Intr-un colt, in policlina, doua asistente isi asteapta rindul la control. „Am probleme la ochi, ce sa fac?“, spune una din ele. A doua asistenta ne lasa sa intelegem ca doar daca ar fi fost asistenta la un cabinet oftalmologic nu ar fi avut nevoie de ochelarii americanilor: „Sint asistenta la interne, dar cu internele nu sufar deocamdata, decit cu ochii“.
Intre timp, cei care au apucat sa intre la control saluta marinimia fratilor de peste ocean:
„Da, ne bucuram ca au venit americanii si am venit aici ca sa ne consulte. Eu, una, sint cu ochii si cu urechea. Am fost la doctor si in Romania, dar mi-a zis ca sint din nastere“, spune o batrina care tocmai terminase de citit literele de pe perete.
Misiunea oftalmologica a americanilor are, pentru bailesteni, si efecte secundare: joia in amiaza mare curge apa rece la robinete. Altminteri, in oraselul doljean apa nu curge decit o ora pe zi, dimineata.
