Revolta

S-au scris carti despre Revolutie. S-au turnat filme. Politicieni si savanti au dezbatut la posturile publice fetele vazute si nevazute ale acelor zile. Ce se mai poate spune in plus? Romania s-a schimbat, insa cei ce o conduc au ramas aceiasi. Oameni caliti la scolile comunismului dau lectii de democratie. Revolutionari de virf, implicati in privatizari dubioase, cer mai multa recunostinta, vor drepturi noi si noi, nu le ajunge sa fie egali cu ceilalti romani. Productiile record nu mai sint inventate, ci se fura. Protipendada tarii si-a schimbat numai carnetele de partid, nu si atitudinea. E atita murdarie in preajma, atit interes… Libertati? Avem. Ne-am cistigat dreptul sa traim cum putem si sa injuram sistemul; ar fi pacat sa negi ca sint realizari, dar cei care ar fi trebuit sa fie inlaturati de la cirma in decembrie 1989 s-au ingrijit sa fim inca foarte departe de acolo unde ar fi trebuit sa ajungem deja demult.

Afara e soare. In spatele meu, un vint usor ravaseste frunzele razlete din parcul amortit, ca atunci. Am acelasi sentiment care ma impingea in multime, in fata primariei: revolta. Uite cum s-au schimbat anii in calendar, numai noi batem pasul tot pe loc, dirijati cind spre stinga, cind spre dreapta de oamenii de care nu am reusit sa ne descotorosim! Unii vor sa fie primari, altii prefecti, altii presedinti sau prim-ministri. Nici unul nu se caieste, nici unul nu simte ca locul sau ar fi in umbra. Toti au cite o scuza pentru lipsa lor de moralitate, pe care o percep atit de fireasca, incit ne fac pe noi sa ne rusinam de pretentiile noastre exagerate.

Rasfoiesc ziarele. Citi dintre tinerii care s-au aruncat bezmetic in lupta au ajuns actori principali in societatea cea noua? Citi dintre cei care nu au invatat la scoala despre socialismul multilateral dezvoltat nu au fost calcati pe crestet sa ramina cuminti in banca lor? Ma uit la liderii de partide – majoritatea au iesit pe strada in decembrie 1989, dar numai ca sa vada cum sa se orienteze. Ziaristii care concepeau discursuri spumoase despre comunism sint astazi liberali cu vederi largi, democrati, taranisti sau social-democrati emancipati.

Pacat de morti! Copii inconstienti, care au inspirat cu sete aerul incarcat de gloante… Jertfa lor este nedreapta, dar nu inutila – ne-a invatat sa ne pretuim mai mult, sa ne respectam, sa fim atenti unii cu ceilalti. Dar nu ei sint cei care ar fi trebuit sa fie secerati! De 14 ani asteptam degeaba sa aflam DE CE si CINE si asa cum pina astazi nimeni nu ne-a raspuns, cei invatati sa traiasca bine in orice imprejurare vor pastra secretul si de acum incolo.

Simtiti furia? Multi n-o simt… Nu s-au schimbat mentalitati, nu s-au schimbat atitudini, pina si oamenii au ramas, in general, aceiasi. De asta spun ca e pacat de eroi. La 14 ani de la martiriul lor, romanii ridica din umeri apatici si docili, fara sa puna intrebari, fara sa aiba angoase, lipsiti de ambitii si de vointa. Acceptind situatia. S-au scris carti despre Revolutie. S-au turnat filme. Politicieni si savanti au dezbatut la posturile publice fetele vazute si nevazute ale acelor zile. Ce se mai poate spune in plus? Ca nu si-au dus pina la capat menirea si nu au reusit sa purifice societatea romaneasca.