Marti – 23 decembrie. Ne-am trezit de dimineata sa pregatim pachetele. Firma Oz Maraton adusese deja toate minunatiile ce aveau sa fie impartite. Cornurile, franzelele si specialitatile din aluat impletit abureau in cutii, portocalele se rostogoleau vesel in plase, ciocolatele si napolitanele poposeau cuminti in remorcile camioanelor de jucarie… Mos Craciun ne astepta! Fara saniuta, fara reni, fara zurgalai. Zimbetul lui bun si hohotul lui vesel au insufletit insa toata ziua echipa GdS -ista, pornita cu daruri spre familiile pentru care Craciunul nu este decit o alta zi in calendar. Si strigatele de bucurie ale copiilor, lacrimile batrinilor si inchinaciunea in semn de multumire a sarmanilor ne-au confirmat: Mos Craciun exista!
I-am vizitat in urma cu citeva luni. Sotii Cretu au sase copii. Cel mai mare are 14 ani. Mezinul a plecat pe trei ani. Nu l-au botezat nici acum. Banii se duc pe mincare, haine, lumina, impozite… Ce ironie: sa plateasca impozit pe zidurile care se prabusesc pe ei! Doua camere sint deja in ruina. Doar doua au mai ramas in picioare. Si numai in una isi permit sa faca focul. Acolo se inghesuiesc toti, respirind repede, sa sporeasca aerul cald care vine din soba. In cealalta camera doarme bunicul. E batrin, are 71 de ani si oasele amortite. Oricum, nu mai simte frigul… El are grija de copii cind Lucretia si Milica sint plecati prin vecini, tocmiti cu ora.
Si acum, in pragul Craciunului, au plecat pe la tara. Sa ajute oamenii sa taie porcii, sa mai capete si ei o bucata de mat si un cirnat pentru cei mici, sa nu le fie masa goala de Sarbatori. I-au luat si pe copii. Sint destul de mari sa ii ajute. Acasa a ramas numai bunicul. Nu i-au facut focul. Mai fac economie si oricum nu stau la tara decit o zi. Se vor intoarce in ajunul Craciunului. Ce nu stiu ei insa este ca bunicul l-a primit in lipsa lor pe Mos Craciun. Abia tragindu-si sufletul, i-a deschis poarta si l-a lasat sa intre, incarcat cu daruri. Abia a putut batrinul sa duca plasele in casa. Avea miinile inghetate si pina si sufletul ii inghetase parca in uimire. Mos Craciun venise si la nepotii lui! „Toata luna m-am gindit ca n-am avut puterea sa pun un leut deoparte sa le ia si lor ceva, saracii! Ca aud la ceilalti copii de pe strada si sufera ca n-au primit si ei ceva. Sa va dea Dumnezeu sanatate!“, i-a soptit batrinul Mosului, cu lacrimi in ochi.
Intoarcerea lui Mos Craciun
„Cind i-au parasit, parintii i-au luat cu ei si pe Mos Nicolae, si pe Mos Craciun“ – acesta era titlul sub care Gazeta de Sud publica povestea Madalinei si a lui Marian Scarlat, doi copii parasiti de parinti si crescuti de bunica. In pragul Sarbatorilor, Gazeta de Sud l-a adus pe Mos Craciun inapoi. Madalina l-a primit neincrezatoare, gifiind de atita zor. Alergase din casa cu picioarele desculte, uitind sa-si mai puna pe ea surtucul gaurit. De-abia cind a desertat plasele cu dulciuri, portocale si mirosul cornurilor calde a umplut camera saracacioasa, fetita s-a convins ca minunea la care visase s-a implinit: Mos Craciun a aflat in cele din urma si adresa lor!
La ei, Mosul nu venise niciodata
Mosul nu i-a uitat nici pe copiii lui Dumitru Stoichita. Despre cei doi baietei care nu au primit niciodata daruri de Sarbatori, Mosul a aflat tot din Gazeta de Sud. Stia ca micutii se indoiesc de existenta lui, pentru ca nu l-au vazut niciodata. Cu plasele in miini, Dumitru si Mariuta au plins si au ris totodata. Descoperiti, in ploaie, nestiind daca sa duca darurile in casa sau sa-i astepte pe copii in ulita, sa le strige minunea. „Ce bucurie pe ei cind s-or intoarce acasa! La ei n-a venit niciodata Mos Craciun. Pina acum…“.
Nu mai sperau nimic
Anul trecut, de Revelion, i-au chemat niste vecini la masa. Au mincat si au baut din mila, si-au incalzit putin oasele, au zis bogdaproste si s-au intors acasa, in saracia lor. Au avut Sarbatori frumoase anul trecut. Fara brad, fara cozonac, fara sarmale,… ca si acum. Dar baietii nu pot sa uite cum a venit tatal lor cu cadouri de la serviciu, cum au desertat plasele in pat, numarind ciocolatele, bomboanele si napolitanele, sarind de bucurie in jurul dulciurilor nesperate.
Anul acesta, nu trageau speranta la nimic. Mama si tatal le-au ramas someri si ei stiu prea bine ca la oamenii saraci, Mosul nu vine.
Si totusi, cu doua zile inainte de Craciun, bataia puternica in usa i-a facut sa tresara si sa se intrebe: „Ce-ar fi daca…?“. Nu se inselasera. Mosul venise si la ei, desertind plasele cu bunatati. I-au strins mina si i-au facut urari de sanatate si trai lung. „Multumim din suflet! Acum avem si noi ce pune pe masa de Sarbatori“.
Acestia sint doar citiva dintre cei colindati ieri de Mos Craciun – ajutat de Gazeta de Sud si Oz Maraton. Au mai fost si altii: copii care nu au vazut niciodata cum arata o portocala, care au uitat gustul ciocolatei si care nu s-au jucat decit cu jucariile aruncate de ceilalti copii. Parinti care nu au putut niciodata sa le spuna copiilor lor ca Mos Craciun exista.
Si in acest an, Gazeta de Sud a fost alaturi de ei, aducindu-le un strop de bucurie si speranta.
