† TEOFAN Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei CRAIOVA 2004
Iubiti frati si surori intru Hristos, Mantuitorul lumii
Bucurie si veselie mare este astazi de-a lungul si de-a latul lumii. Este sarbatoarea Nasterii Domnului, Craciunul. E vremea colindelor, e timp de odihna dupa trecerea unui an cu oboseala, greutatea si durerea lui, dar si cu clipele lui frumoase. Pentru unii, este un bun prilej de „mancare si bautura“, dupa cuvintele Sfantului Apostol Pavel, pentru altii, este un minunat rastimp de „dreptate, pace si bucurie intru Duhul Sfant“. Si pentru unii si pentru altii, cuvantul Bisericii, astazi, este o chemare catre Pestera din Bethleem.
Chemarea este indreptatita, caci aici, la Bethleem, se implineste tot dorul oamenilor dupa adevar, frumusete, armonie si dupa tot ce decurge din acestea pentru viata pamanteana si pentru eternitate. Dumnezeu coboara pe pamant. Omul se reintalneste cu Creatorul sau. Pentru istoria umanitatii incepe un nou rastimp in care tot cel ce cauta cu sinceritate si cu durere afla ceea ce cauta, tot cel chinuit de intrebari se lamureste luminat, tot cel obosit in inima si trupul sau se odihneste, tot cel slabit, deznadajduit si dezorientat primeste tarie, curaj si inspiratie.
Hristos, Cel nascut din Fecioara Maria prin puterea Sfantului Duh, este „Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume“. Hristos este lumina, odihna, viata, putere, izvor de orientare al oricarui pamantean, vietuitor al acestei lumi. „Imparatul sau ostasul, bogatul sau saracul, dreptul sau pacatosul“ gasesc in Hristos raspunsul cautat cu atatea suspine, pe atatea cai si in atatea moduri.
Momentul sfant al Nasterii lui Hristos raspandeste lumina, adica sens, lamurire, inspiratie sau directie in viata, pentru toate situatiile in care se afla omul. Cei mari si puternici se regasesc in cei trei magi care se inchina Pruncului Iisus sau in Irod, care ucide pruncii din Bethleem. Oamenii obisnuiti vad in pastorii din tinutul Bethleemului greutatea vietii lor, dar si bucuria unei existente curate. Familia crestina gaseste, indeosebi la Bethleem, izvorul cel mai autentic al intelesului, locului si rostului pe care-l au impreuna tatal, mama si pruncii lor in istoria neamului, in istoria lumii. Locul pe care-l ocupa evenimentul din Bethleem in viata sotilor si a copiilor lor constituie si ratiunea pentru care acest cuvant pastoral este dedicat familiei.
Dreptmaritori crestini,
Sarbatoarea Nasterii lui Hristos desfasoara in fata ochilor nostri imaginea unei mame cu Pruncul in pantece, mama care apoi naste si creste Pruncul. Fecioara Maria este insotita de batranul sau ocrotitor, Iosif, in drumul de la Nazaret la Bethleem, in Egipt si iarasi la Nazaret. Pruncul Iisus, aflat in grija, nesomnul si jertfa mamei Sale si a batranului Iosif, creste si se intareste in duhul si trupul Sau. Vremea misiunii Sale apropiindu-se, Iisus paraseste casa parinteasca. Batranul Iosif murise, iar Fecioara Maria participa de la distanta, in discutie, smerenie, bucurie si suferinta la viata, moartea si invierea Fiului sau si Dumnezeului lumii.
Derularea acestor imagini prin ochii inimii noastre in ziua Nasterii Domnului ne indreptatesc sa numim Craciunul „praznic al familiei crestine“. Cu toata suferinta care insoteste nasterea, cresterea si educatia unui prunc, nu se gaseste pe lumea aceasta o bucurie umana mai mare ca aceea pe care o ofera familia. Dupa spatiul sacru al altarului nu exista un loc mai sfant ca realitatea familiei. Datorita sacralitatii care imbraca viata sotilor si a pruncilor lor, Sfantul Ioan Gura de Aur numea familia „Biserica cea mica“ de acasa. Viata personala, existenta unui neam sau a Bisericii depind in cea mai mare masura de familie. „Nimic nu uneste, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, nimic nu intareste asa de mult vietuirea noastra ca dragostea dintre barbat si femeie“ in interiorul familiei. „Daca sotii traiesc in unire de gand, atunci copiii cresc bine, casnicii traiesc in buna randuiala, vecinii se bucura de liniste, prietenii si rudele de asemenea“. Normalitatea unei societati se masoara in locul pe care aceasta il ofera familiei. Putem spune chiar ca viata Europei unite este dependenta nu atat de eficacitatea mecanismelor economice, politice sau militare, cat de viziunea in care este conceputa familia.
Iubiti fii si fiice sufletesti,
Prin glasul unui colind de Craciun, suntem atentionati cu urmatoarele cuvinte:
„Sculati, gazde, nu dormiti
Vremea e sa va treziti.
Casa sa v-o maturati…“
Cuvantul colindului se adreseaza deopotriva celor cu raspunderi in societate, precum si oamenilor obisnuiti. Este necesara o luare-aminte la ceea ce se intampla in „casa“ noastra. Cuvantul „casa“ are aici intelesul de „tara“, de „Biserica“, de „parohie“, de „societate“ si mai ales de „familie“. Este nevoie de multa curatenie, de trezire dintr-o anumita amorteala care a cuprins, parca, prea multe suflete. Tara are nevoie de carmuitori cu frica de Dumnezeu si rusine de oameni. Biserica lupta pentru a avea mai multi pastori de suflete caracterizati prin spirit de jertfa, istetime intelectuala si curaj profetic. Familia are nevoie de mame care sa nasca prunci, de tati care sa vegheze la siguranta si bunastarea mamei si a pruncilor, de copii care-si respecta si ajuta parintii. De altfel, daca familia isi implineste rolul de salas al iubirii si respectului intre soti, de camin al cresterii si educarii copiilor, in acest caz atat Tara, cat si Biserica au carmuitori si pastori de suflete la inaltimea misiunii lor.
In domeniul familiei se simte, din pacate, o tendinta extrem de periculoasa. Divorturile se inmultesc, ideea de „cuplu“ inlocuieste in multe cazuri conceptul de „familie“, „casatoria de proba“ devine optiunea multor tineri. Pastrarea curateniei trupesti pana la casatorie sau decizia de necontinuare a vietii de pacat dupa o perioada de ratacire sunt cazuri rare, vazute de cele mai multe ori ca anacronice modernitatii. Atat la noi, cat mai ales in alte zone ale Europei exista tendinta sa se accepte ca normale, actuale si legitime cele ce Sfantul Apostol Pavel afirma ca fiind „patimi de necinste; ca femeile au preschimbat legaturile firesti cu acelea impotriva firii; asemenea si barbatii, parasind fireasca legatura cu femeia, in pofta lor s-au aprins unii pentru altii, barbati cu barbati savarsind rusinea“.
E bine sa nu se uite ca acolo unde familia, asa cum este ea conceputa de Scriptura si bunul-simt ca barbat, femeie si prunci, n-a fost considerata ca singura legitima, raul s-a raspandit pana la disparitia unor popoare sau imperii intregi.
Este, de aceea, necesara o trezire a constiintelor pentru ca lumea, societatea, Europa sa-si regaseasca echilibrul moral fara de care pierdem garantia supravietuirii aici, pe pamant, si a mantuirii, dincolo, in eternitate.
Iubiti credinciosi, membri ai familiei crestine, din Oltenia
Sarbatoarea Craciunului este un minunat prilej pentru a prelungi in viata noastra prezenta Pruncului Iisus, a sfintei Sale Maici si a batranului Iosif. Actualizarea momentului Bethleemului in drumul vietii noastre semnifica asezarea noastra sub adumbrirea sfantului Duh, Cel ce a facut posibila minunea Nasterii lui Hristos si face posibila viata noastra intru Dumnezeu. Cadrul cel mai accesibil pentru o astfel de vietuire este familia, este Taina Nuntii. Pastrati iubirea si credinciosia intre soti, grija pana la sacrificiu pentru copii si respectul acestora fata de parinti. Ingaduinta reciproca si iertarea sa inlature ispita divortului atat de raspandita astazi. Faptul ca in ultimul timp s-a inmultit, parca, numarul pruncilor nascuti si a celor infiati in familii de romani ofera speranta ca vremea neagra a milioanelor de avorturi si a zecilor de mii de copii abandonati este pe cale sa apuna. Este un inceput firav, care se cere continuat cu hotarare, caci altfel neamul ne piere.
Parohia din care faceti parte este familia dumneavoastra mai mare. Aici, alaturi de alte familii crestine, ar trebui sa gasiti spatiul de odihna sufleteasca atat de necesara intr-o lume obosita si divizata. Comunitatile parohiale, vii si dinamice, formate din familii crestine participante la viata Bisericii sunt fundamentul pe care se sprijina Neamul. Gestul unui tata si al unei mame care-si insotesc pruncii la altar pentru a primi cu totii Sfanta Impartasanie este imaginea care ar trebui sa umple bisericile noastre.
Intru speranta ca aceste nazuinte legate de viata de familie, de parohie, de viata Neamului se vor implini cu ajutorul lui Dumnezeu, adresez fiecaruia urare sfanta de sarbatoarea Nasterii Domnului. Hristos Domnul sa va invredniceasca de bucuria Bethleemului cu pace in familii si in suflete, cu buna intelegere intre toti. Trecerea in Noul An, 2005, sa va gaseasca pe cat mai multi in Biserici, iar Boboteaza sa va sfinteasca viata, pruncii si parintii, prietenii si ogoarele.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti. Amin.
Sarbatori Fericite !
La Multi Ani!
Al vostru, catre Dumnezeu rugator, † TEOFAN Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei
