„Nu există nimic mai frumos decit să te apropii de Dumnezeire şi să răsfringi lumina ei asupra neamului omenesc“ (Beethoven)
Ne-am obişnuit să citim aproape zilnic pe aceasta primă pagină a ziarului despre cit au mai furat patrioţii noştri şi de cind fură, fără să-i vadă cineva (sau să vrea să-i vadă) fără să-i aresteze cineva (sau să vrea să-i aresteze), fără să-i condamne (sau să vrea să-i condamne) cineva. Dar in Craiova nu există numai hoţi, numai escroci, numai agramaţi infatuaţi şi plini de bani. Există, dacă ştii s-o cauţi, o Craiovă adevărată, palidă imagine a celei de altădată, dar o Craiovă caldă, umană, iubitoare de frumos. Un loc in care puteţi intilni această Craiovă este şi sala de concerte a Filarmonicii „Oltenia“. O comunitate care ţine să omagieze frumosul printr-o ţinută vestimentară ingrijită, printr-o politeţe naturală, incepind de la intrare, unde domnul Popescu spune „sărut mina“ doamnelor şi salută cu eleganţă domnii.
Joia aceasta, seara de colinde a fost un adevărat regal de desfătare şi emoţii. Sub conducerea maestrului Racu, care de mai bine de 40 de ani conduce corul Filarmonicii, am fost purtaţi timp de două ore pe albe şi curate cimpii introienite. Am regăsit o parte din pierdutul suflet curat al romanilor, care, in iernile bunicilor, repetau anual, prin colinde, veşnicul şi necesarul drum spre Bethleem. Au sunat pentru o clipă clopoţeii de argint. Şi mi-am amintit de o strofă: „Ah, ce bine este, cind pe drumuri ninse/ Intilneşti o casă cu lumini aprinse/ Un hogeag din care iese-ntruna fum/ Cind te prinde iarna călător pe drum“. Rareori mi-a fost dat să ascult o tălmăcire atit de inspirată şi concentrată a cintecelor de Crăciun, fără exagerări, cu o delicateţe şi cu o sensibilitate emoţionante. Iar comentariile şi confesiunile maestrului aveau delicateţea şi modestia caracteristice autenticelor valori.
Vă mulţumesc, domnule Racu, pentru lacrima pe care mi-aţi dăruit-o in colţul ochilor.
Vă mulţumesc şi pentru faptul că mi-aţi amintit de tatăl meu, care, ca şi dumneavoastră, a dirijat timp de 40 de ani coruri, e drept, mai modeste. Şi care a iubit colindele şi chiar a compus citeva. Şi care visa, ca şi dumneavoastră, intinse, imaculate cimpii acoperite de nea, deasupra cărora se auzea cintecul ingerilor.
