Paharnicul Stanciu a dat numele comunei
Comuna Valea Stanciului are 6.400 de locuitori, 2.370 de gospodarii si 2.750 de locuinte. Asezarea are, in planul general de urbanism, doua sate, Valea Stanciului si Horezu Poenari, dar, dupa spusele primarului Alexandru Vlad, in realitate sunt cinci: Valea Stanciului, Tuguresti, Bârza, Horezu Poenari si Grecesti.
Comuna a fost infiintata prin Legea administrativa din 31 martie 1864, desfiintata in anul 1912, reinfiintata in 1921, din nou desfiintata in 1950 pentru a fi reinfiintata in 1968. A facut parte din plasile Jiul de Jos (1864 – 1887), Balta (1887 – 1912) si Gângiova (1921 – 1950). In documentele vechi era mentionat ca localitatea este situata in sudul judetului Dolj, in partea de est a Câmpiei Bailestiului la contactul acesteia cu Câmpia Romanati. Comuna si-a luat numele de la Paharnicul Stanciu, fiul lui Stroe, boier care, in jurul anului 1700, avea mosii pe malul stâng al Jiului. Ulterior, satul s-a mutat de pe partea stânga pe cea dreapta a Jiului. Pe 6 iunie 1850, mosnenii din Valea Stanciului erau acuzati de C. Stanescu, proprietarul unei mosii din sat, ca nu s-au mai invoit cu el pentru trei ani, timp in care vitele lor i-au pascut mosia. El a incercat sa ia masuri de constrângere a mosnenilor, care, in incercarea proprietarului de a le inchide vitele, „au sarit toti cu pari in mâna sa dea la moarte“.
Satele erau locuite de familii de clacasi
Satul Bârza este pentru prima data mentionat, dupa cum se spune in „Dictionarul istoric al localitatilor din judetul Dolj“, literele N – V, de Cezar Avram, Paul-Emanoil Barbu si Vladimir Osiac, intr-un document emis inainte de 4 mai 1581, când intre megiesii care urma sa jure „pentru niste sate“ desemnati de „ispravnicul Dragomir portar“ apare si Vlaicu din Bârza. In catagrafia judetului Dolj din 1828, satul, asezat pe mosia clucerului Ioan Sandulescu, era format din 35 de familii de clacasi si alte 55 de familii cu „alte orânduieli de oameni“ (sapte preoti, 12 diaconi, doi manzili, trei slujitori, 12 scutelnici, 19 poslusnici).
Satul Horezu Poienari este amintit in hrisovul voievodului Radu Mihnea din noiembrie 1613. Sunt mentionate „granitele dintre Bârca si Hurez, pe la Grindul de Piatra, magura Cioarei, magura Schitasei si magura Botocai“. La 20 aprilie 1618 este mentionata „calea Hurizilor“ intre hotarele satului Marmurile, azi disparut, pe raza satului Nedeea, comuna Gighera. In 1845, satul era stapânit de pitarul Ioan Târnoveanu si de Amza Mihailescu.
Satul Grecesti era asezat in 1828 pe mosia medelnicerului Ienache Grecescu, având 88 de familii de clacasi si zece familii cu alte ocupatii, doi preoti, un diacon, un manzil, doi slujitori, un scutelnic, trei poslusnici si un lumânarar. Catagrafia din 1831 mentioneaza ca mosia era stapânita de Nicolae Hagi Enus, iar in 1845 satul era asezat pe proprietatea lui Dimitrie si Hristodor Carianopol.
