Au povesti de viata impresionante, sunt cupluri care au trecut prin nenumarate necazuri, insa au reusit sa depaseasca toate incercarile vietii. Aceste familii au in comun locul in care isi duc batrânetile: Caminul de batrâni din Craiova.
Poate ca pentru multi dintre noi binecunoscuta sintagma „Dragostea nu are vârsta“ ni se pare de mult depasita. Insa, iti schimbi parerea in momentul in care iti este dat sa auzi povesti de viata impresionante, in care subiectii nu sunt nicidecum doi tineri aflati la inceput de drum, ci doua persoane mature, cu experienta bogata de viata, aflate deja la vârsta a treia. Desi aflati in Caminul de batrâni din Craiova, nu s-au lasat prada bolii si batrânetii, isi simt sufletul tânar, iar impreuna reusesc sa treaca peste gândurile „negre“ ce ii apasa uneori.
Se cunosc de peste cinci decenii
Ana si Cristea Paduraru sunt impreuna de peste cinci decenii. Au impreuna patru copii, aflati fiecare pe la casa lui si la rândul lor cu copii. De noua luni insa, din diverse motive, sotii Paduraru au preferat sa vina impreuna in Caminul de batrâni din Craiova. Prefera sa nu vorbeasca prea mult despre aceasta decizie, sunt insa multumiti ca si aici se afla impreuna. Sunt dependenti unul de altul, el ii este un adevarat sprijin, mai ales de când, din cauza diabetului, Anei i-a fost amputata gamba unui picior. De atunci se deplaseaza doar cu ajutorul cadrului si cu sprijinul sotului. Si-au luat cu ei doar câteva fotografii cu copiii si icoane, pe care le-au asezat la loc de cinste pe unul dintre zidurile camerei, un televizor si doua valize cu haine. Nu le-a fost deloc usor in viata, au plecat de jos, cum le place sa spuna, insa impreuna considera ca au reusit sa razbata. „L-am intâlnit pe sotul meu pe 5 februarie 1955, când implinisem abia 17 ani. El lucra la uzina, la Turceni ca radio-tehnician. Nu ne-am putut casatori imediat, parintii nostri au fost foarte multi ani impotriva relatiei noastre. Am facut dupa puterile noastre cununia civila, iar dupa ce am plecat de la Sfat ne-am dus la cofetarie si apoi la un film ca sa marcam intr-un fel aceasta zi atât de importanta pentru noi. Asa am incercat sa transformam aceasta zi din una trista, neavând alaturi familiile, in una speciala“, a povestit Ana Paduraru.
Dupa multi ani, la botezul primului lor copil, au reusit sa isi convinga parintii de dragostea ce si-o purtau si sa faca astfel si nunta. Atunci s-a imbracat si in mireasa. Sunt fericiti si mândri de copiii si nepotii lor, se simt impliniti ca i-au ascultat, au invatat si au ajuns „oameni educati“.
S-au intâlnit in Caminul de batrâni si si-au unit destinele
Al doilea cuplu despre care am aflat chiar de la conducerea Caminului de batrâni craiovean are o poveste aparte. Ion Pascu locuieste in camin din 1995, iar Maria de sapte ani. Au ramas vaduvi de multi ani, iar de copii nu au avut parte. Povestea lor este cu totul deosebita, sunt doi batrânei care nu au uitat sa iubeasca, sa urasca mai mult decât orice pe lume singuratatea. De trei ani sunt si casatoriti, au mers la preot pentru a-i uni in fata lui Dumnezeu. „L-am cunoscut pe sotul meu chiar aici, in Caminul de Batrâni. Tocmai primisem un televizor, la care nu puteam insa privi deoarece nu avea antena montata. Am intrebat in stânga si-n dreapta pe cine sa chem sa ma ajute si am fost sfatuita de colegele mele de palier sa merg la domnul Ion, de la camera 5, sa il rog sa ma ajute. M-am dus si l-am rugat, a fost extrem de politicos si amabil. Aproximativ o ora si jumatate a fost nevoit sa munceasca, sa monteze cablul in afara geamului, desi afara era un ger cumplit“, a povestit Maria Pascu, fosta Stanica.
Dupa câteva zile, aflând ca acesta se imbolnavise, batrâna s-a simtit oarecum vinovata. A mers asadar sa vada cum se simte, l-a ingrijit timp de câteva zile si au inceput sa-si depene povestile de viata, pâna in momentul internarii. „Discutam mult, ne povesteam si ne incurajam reciproc. Apoi, colegii si chiar multi dintre angajatii caminului, vazând cât de bine ne intelegem, ne-au sugerat sa ne casatorim. Pâna la urma, ne-am dat seama ca este solutia cea mai buna, aveam nevoie de cineva care sa imi fie alaturi la batrânete, sa ma ajute, sa ne ingrijim reciproc. Acum trei ani am mers si la preotul institutiei care ne-a citit slujba casatoriei. Am primit propria noastra camera in camin, ne-am amenajat-o asa cum am dorit, ne gospodarim“, a continuat batrâna.
Nu s-au certat nici macar o data de când sunt impreuna, singurele discutii pe care le au sunt atunci când sotul nu o asculta sa se imbrace destul de gros pentru frigul de afara. Pe lânga lucrusoarele pe care si le-au strâns in camera, cei doi batrâni au plantat impreuna intr-un ghiveci un lamâi, de care sunt foarte mândri si pe care il ingrijesc. Intimidata, femeia nu poate marturisi daca e vorba sau nu de dragoste, considerând ca in primul rând este vorba de „omul pe care trebuie sa il ai alaturi la batrânete, in momentele grele“, insa batrânul marturiseste cu sinceritate ca el o iubeste pe Maria.
