Situatia este diferita cu familia Tudose, din satul Palanga. Nu, n-au trimis nici o scrisoare induiosatoare, n-au batut la usa primarului cu lacrimile innodate in barba si nici nu au stat toata viata sa le pice cumva in crestet vreo pomana! Dimpotriva: toti cei noua membri ai familiei – din care sapte sunt copii – muncesc de le sar ochii din cap.
Stau in casa mostenita de la batrânii lui Dumitru. Doua camere jerpelite, cârpite pe ici, pe colo cu ce-au nimerit. O coverca, ar spune lumea. Natalia ridica insa din umeri a nepasare: e a lor, le tine de adapost si e tocmai buna sa intre cu totii in ea si sa se incalzeasca. Femeia o tine curata si o ingrijeste cu ardoare. Pâna vor termina casa de vizavi – de care s-au apucat acum 12 ani, timp in care au reusit sa aseze nu mai mult de doua rânduri de caramizi – asta le este palatul!
Curtea e ceva mai mare. Soarta a vrut insa sa le-o intinda pe tot felul de gropane, dâmburi, suisuri si coborâsuri, de-i o adevarata aventura sa mearga pâna in spate, la vaca. Natalia nu se plânge totusi nici de asta: miscarea o ajuta sa nu se ingrase. Iar copiii sunt cei mai buni din clasa la sport! Cu chiu, cu vai, au reusit sa gaseasca trei-patru bucati bune de pamânt. Pe una au pus razoarele de ceapa, usturoi, morcovi, sfecla, rosii, cartofi. Pe alta, câtiva araci de vie, sa fie de o damigeana de vin, in zilele de munca. Intr-o parte si de-a lungul gardului au sadit floricele. Iar ultima palma i-au dat-o lui Gabi, baiatul cel mare, sa faca ce-o sti. Adica un helesteu. Sapat de mâinile lui la doi metri in pamânt, umplut cu apa de la izvorul din deal si cu pesti promisi de o ruda indepartata.
Nunta pe datorie
Una peste alta, ai lui Tudose sunt saraci lipiti. N-au serviciu, dar nu se dau inapoi de la zilele de munca pentru ajutorul social. Iar când nu-i cheama primaria, sapa in gradinile oamenilor, cu ai mici dupa ei, pentru o plasa de boabe sau o suta de mii. Alocatiile nu sunt sapte, dupa numarul copiilor, ci numai patru – doi dintre copii fiind sariti de 18 ani. Pe al treilea, parintii l-au retras anul trecut de la scoala din Vâlcea, pentru ca nu-si puteau permite sa mai plateasca doua milioane jumate pe camin. Alegere gresita, zice astazi Natalia: baiatului ii placea scoala, invata bine si promitea. Acum, de când sta acasa, chit ca au o pâine in plus, isi smulg parul din cap pentru prostia lor. De la anul insa il trimit din nou. La Dragasani, de data asta, sa fie aproape de casa si sa faca naveta.
Un cocos si o gaina, brabetii care zboara prin batatura, doi catei strânsi de pe ulita de copiii milosi si sase iepuri albi, moartea Nataliei, crescuti de frumosi ce sunt si nu de bagat in oala. Asta mai ramase de amintit din toata averea familiei Tudose din Palanga. Si e mare, zice femeia, cu ochii aburiti de fericire. Mai ales ca din toamna, de când s-au imprumutat si ei de-un porc si de câteva kile de tuica sa faca in sfârsit nunta, ea e stapâna legala a mosiei! N-au câstigat nimic, cum fac altii, ba au iesit si in pierdere dupa ce le-au plecat invitatii fara sa plateasca. Dar nu le-a pasat. Au muncit din greu, au pus si ajutorul, au platit toata datoria si s-au bucurat de actele care ii vor tine uniti pâna la moarte. Mai mult nu le trebuie, sunt invatati cu putin. Iar bucuria din casa, iubirea ce-i tine laolalta e mai indestulatoare decât orice pe lume.