Au venit din toate colţurile ţării să muncească pe şantierele din Gorj. Astfel au luat fiinţă coloniile muncitoreşti. După terminarea lucrărilor şi închiderea şantierelor, oamenii nu au mai plecat către locurile de baştină şi au rămas să trăiască în barăcile din colonie.
GORJ. Colonia ACH din Gureni, comuna Peştişani, a luat fiinţă la începutul anilor '80, când se lucra la construirea barajelor Vâja şi Clocotiş de pe râul Bistriţa. Oameni din toată ţara au venit să muncească aici, pentru că ştiau că li se asigură o locuinţă şi hrană. Au lăsat în urmă totul şi au venit să înceapă o viaţă nouă. Colonia era atunci înfloritoare, iar muncitorii erau mulţumiţi cu viaţa pe care o duceau. Clădirile în care locuiau erau noi şi frumoase, iar locuinţele dotate cu baie şi bucătărie. Aici existau un magazin şi chiar un club pentru petrecerea timpului liber. Colonia era ca un mic oraş, care forfotea de muncitori. O parte dintre ei şi-au adus şi familiile, iar alţii s-au căsătorit aici. Au apărut şi copiii şi astfel o nouă generaţie.
Cu timpul, lucrările s-au terminat, iar şantierul s-a închis, dar oamenii nu au mai plecat către locurile de baştină. După mulţi ani petrecuţi în colonie alături de familii, se obişnuiseră cu viaţa pe care o duceau şi au simţit că aici este casa lor. Însă viaţa din colonie nu mai avea să fie ceea ce fusese.
Barăcile au ajuns în paragină
Mulţi dintre muncitori şi-au pierdut locurile de muncă, iar locuinţele au început să se degradeze cu trecerea timpului, pentru că societatea care construise micul cartier nu s-a mai ocupat de îngrijirea lor. Frumoasele clădiri care erau prevăzute cu locuinţe şi la nivelul superior, construite din lemn, au ajuns în paragină. Etajul a dispărut pentru că apa se infiltra prin acoperiş şi exista un mare pericol de incendiu. Au rămas doar scările. Viaţa s-a schimbat radical.
În prezent, doar 70 de familii mai trăiesc în colonie. Oamenii care au rămas aici se descurcă acum cum pot.
Nicolae Ţăpuc are 70 de ani şi este primul om care a pus piciorul în colonia muncitorească de la Gureni. A lucrat o viaţă pe marile şantiere din România, la construcţia de baraje de acumulare. Bătrânul este de loc din Piatra Neamţ. A lucrat prima dată la construcţia barajelor de acumulare de la Bicaz şi Vidraru, după care a fost detaşat în Gorj, unde a muncit la ridicarea barajului de la Valea Mare, din localitatea Padeş, şi apoi la cele două lacuri de acumulare de pe râul Bistriţa. Nu a mai plecat din aceste locuri. Acum este la pensie şi are grijă de nepoţi. „Copiii s-au căsătorit şi stau la Târgu Jiu. Au viaţa lor. Acum am grijă de nepoţi. Aici a fost un loc foarte frumos. Am fost primul care a venit aici. Până a se construi barăcile, stăteam în rulote. Apoi, prin anii '81-'82, ne-am mutat în aceste locuinţe în care stăm şi acum. Era foarte frumos aici. Clădirile erau noi şi aveam tot ce ne trebuia“, îşi aduce aminte bătrânul.
Valentina Corneanu are 59 de ani şi este şi ea printre primii oameni care au venit în colonia muncitorească de la Gureni. A ajuns în aceste locuri în urmă cu 25 de ani. Femeia a lucrat ca bucătar şi a hrănit muncitorii care lucrau la construcţia barajelor de acumulare. Este din judeţul Dolj, dar s-a acomodat în colonia muncitorească, unde consideră că este casa ei. „Am cinci băieţi, dar toţi sunt la casele lor. Eu stau singură acum. La început era un furnicar de oameni. Era ca un mic oraş. Aveam alimentară şi un club“, a spus aceasta.
Unii dintre locatarii fostei colonii trăiesc de azi pe mâine
Viaţa i-a adus pe toţi în acelaşi loc. Au avut în comun faptul că munceau la construcţia barajelor de acumulare. Cu timpul, viaţa lor s-a schimbat. Nu mai lucrează în acelaşi loc, dar continuă să locuiască sub acelaşi acoperiş.
Vasile Balea este din judeţul Sibiu. A lucrat o perioadă pe şantierul de la barajul de acumulare, împreună cu mama lui, dar, după ce acesta s-a închis, nu şi-a mai găsit un loc de muncă. S-a căsătorit cu o localnică şi are un copil de un an şi jumătate. „Trăim cum putem. Soţia mea lucrează, iar eu stau cu copilul. Mai merg să muncesc la oameni cu ziua. Condiţiile sunt cam rele, dar nu avem ce să facem. Nu avem unde să mergem, să locuim în altă parte. Trăim de azi pe mâine“, a spus Vasile Balea.
Colonia va fi scoasă la vânzare
Clădirile coloniei muncitoreşti sunt în prezent în administrarea Serviciului Public de Gospodărie Comunală din cadrul Primăriei Peştişani, care le-a preluat de la ACH. Locatarii plătesc o chirie simbolică, precum şi utilităţile, dar unii dintre ei au acumulat datorii foarte mari. Conducerea Serviciului Public de Gospodărie Comunală vrea să vândă spaţiile coloniei celor care locuiesc în ele, însă terenul pe care sunt amplasate este revendicat în instanţă.
Gheorghe Bojincă, şeful Serviciului de Gospodărie Comunală, spune că trebuie mai întâi să se rezolve problema juridică a terenului: „Dorinţa oamenilor este să cumpere aceste locuinţe. Este şi intenţia noastră, dar suntem blocaţi deocamdată de procesul de revendicare a terenului pe care este amplasată colonia“.
Oameni din diferite zone ale ţării şi cu personalităţi distincte sunt condamnaţi să trăiască în acelaşi loc. Colonia muncitorească din zona Gureni este acum casă pentru toţi. O parte din viaţa lor s-a terminat o dată cu închiderea şantierelor. Acum, oamenii încearcă să o ia de la capăt şi să-şi facă un rost în viaţă.
