Fiecare elev al Liceului de Artă „Marin Sorescu“ din Craiova are talent, dar numai o parte dintre ei au înţeles că pe lângă talent este nevoie de multă muncă, perseverenţă, sacrificii şi un instrument muzical bun, prea scump uneori pentru bugetele familiilor lor.
Îşi împart timpul între muzică sau desen şi viaţa obişnuită de elev şi te cuceresc într-un minut cu doar câteva acorduri sau prin câteva imagini. Sunt micii artişti de la Liceul de Artă „Marin Sorescu“ din Craiova, care speră că într-o zi vor ajunge pe marile scene ale lumii prin muzica sau creaţiile lor. Steluţa Nicoleta Stoica, elevă în clasa a XI-a, a descoperit violoncelul dintr-o întâmplare. „Am ajuns în clasa a III-a la Liceul de Artă «Marin Sorescu» şi singurul instrument al cărui studiu începea de la această vârstă era violoncelul. A fost o întâmplare, iar mai târziu am făcut o pasiune pentru acest instrument“, a povestit Steluţa, care a câştigat alături de violoncelul ei opt premii naţionale şi două internaţionale, un premiu special la olimpiada naţională de anul trecut şi premiul III la olimpiada din acest an. De violoncel nu se poate despărţi nici în timpul liber, dar, atunci când nu cântă, merge la spectacolele de la filarmonică şi ascultă cum cântă profesioniştii. Dar micuţa artistă mai are o pasiune cu care îi uimeşte pe profesorii şi pe colegii ei – citeşte romane de groază. „Romanul meu preferat este «Chinuieşte-i pe copii» de John Saul şi, în general, citesc cărţi de groază. La ultimul concurs la care am participat, doamna profesoară m-a întrebat dacă am o carte în plus, ca să citească şi dânsa ceva, şi, pentru că aveam două romane la mine, i-am dat. A rămas uimită şi a spus că nu poate să citească aşa ceva. Era un roman de groază, bineînţeles“, a povestit Steluţa.
S-a speriat de violoncel
Tot la violoncel cântă şi Roberta Cristina Pătruţoiu, care în acest an a participat pentru prima oară la o olimpiadă naţională şi a obţinut o menţiune. Printre trofeele Robertei se numără două premii II obţinute anul trecut şi un premiu I obţinut în acest an la o competiţie de muzică. Cu toate că acum cucereşte juriile concursurilor şi publicul din sălile de spectacol cu interpretarea sa, violoncelul a speriat-o la început pe Roberta, care s-a îndrăgostit de el din interes. „Mătuşa mea a insistat să vin la acest liceu pentru că i se părea ei că am talent şi am avut loc în clasa de violoncel. Când l-am văzut prima dată m-am speriat pentru că era foarte mare, dar domnul învăţător mi-a spus că, dacă învăţ să cânt bine la el, o să câştig foarte bine şi m-a convins să rămân în acea clasă“, a spus Roberta. Ar vrea să aibă mai mult timp să exerseze, dar pentru că învaţă foarte bine la şcoală, eleva trebuie să îşi împartă timpul. Atunci când simte nevoia să ia o pauză, Roberta desenează, se uită la telenovele şi, bineînţeles, cântă.
Percuţia, moştenire de familie
Andrei Săceanu a moştenit pasiunea pentru percuţie de la tatăl său, care este percuţionist la Filarmonica din Craiova. Până anul trecut, elevul a studiat pianul, dar acum, în clasa a V-a, a hotărât să schimbe instrumentul, iar instrumentele de percuţie i-au adus premiul III la olimpiada naţională. Cu toate că exersează trei-patru ore zilnic pentru ca într-o bună zi să îl ajungă pe percuţionistul formaţiei Sistem, Andrei nu îşi deranjează vecinii pentru să stă la casă. Atunci când nu bate în tobe sau în alte instrumente, Andrei bate tastele calculatorului. „După ce exersez câteva ore, mă aşez la calculator şi joc Gothic până la 10-11 seara şi mă uit la fotbal atunci când joacă echipa mea preferată, Steaua“, a spus Andrei.
Un designer la început de carieră
La Liceul de Artă „Marin Sorescu“ din Craiova sunt şi olimpici care nu cântă la nici un instrument şi care şi-au descoperit talentul în alte domenii. Iulia Ghenea, elevă în clasa a XI-a, a obţinut premiul III la olimpiada naţională la creaţie vestimentară. Pasionată de modă, Iulia a uimit juriul cu o creaţie casual în care a îmbinat materiale diferite. „Am creat un pantalon care, în partea de sus, avea material mai gros, iar în jos era voal şi o bluză care îmbină mai multe texturi diferite în culorile lila şi albastru“, a spus Iulia. Atunci când nu desenează modele inedite de haine, Iulia se relaxează plimbându-se sau uitându-se la prezentări de modă, în special la cele ale lui Cătălin Botezatu, designerul ei preferat.
Arhitectura din filme şi jocuri pe calculator
Cătălin Popa, elev în clasa a XI-a, este pasionat de desen şi orice lucru îl inspiră. Cu toate că pasiunea lui este desenul artistic, Cătălin este elev la clasa de arhitectură, iar în acest an a obţinut menţiune la olimpiada naţională. „Desenez, de când eram mic, tot ce văd, personaje, filme, jocuri. Mă uit la un film şi apoi încerc să reproduc pe hârtie secvenţele reprezentative. Printre desenele mele favorite sunt cele după luptele de resling şi cele după filmul «Ghost Rider»“, a povestit Cătălin. Şi cum jocurile pe calculator sunt o sursă de inspiraţie, preferatele lui Cătălin sunt cele de strategie, care, după spusele sale, au o arhitectură bine pusă la punct. Pentru una dintre probele olimpiadei naţionale, concurenţii a trebuit să construiască o casă pentru păsări, iar Cătălin a impresionat juriul cu o clădire transparentă din lemn şi sticlă inspirată din jocurile şi filmele lui preferate.
Instrumente muzicale prea scumpe pentru buzunarul olimpicilor
Cu toate că toţi aceşti elevi sunt talentaţi şi au muncit foarte mult pentru a obţine rezultatele pe care le au, în calea succesului lor stau chiar instrumentele, pe care, de cele mai multe ori, elevii nu şi le pot cumpăra. „Ei sunt talentaţi şi muncitori, dar, pentru a face performanţă, au nevoie de instrumente bune, deoarece 50% din interpretare o asigură instrumentul. Şcoala le asigură aceste instrumente şi elevii pot veni oricând la şcoală să exerseze, dar mulţi dintre ei îşi doresc să aibă şi acasă şi nu îşi permit“, a spus Georgeta Anghelescu, profesoară de violoncel. La succesul micilor artişti de la Liceul de Artă „Marin Sorescu“ contribuie şi părinţii, care trebuie să îi susţină financiar şi moral pe copii. „Este foarte important ca părinţii să le asigure tot ce au nevoie şi mă refer în primul rând la instrumente. Un elev a fost complexat când a văzut la un concurs cu ce instrumente vin unii. Sunt scumpe instrumentele, dar părinţii fie ar trebui să facă un efort financiar, fie pot să caute sponsori. Important este să îi încurajeze şi să nu îi lase să abandoneze, pentru că în 30 de ani de carieră am văzut multe talente care au renunţat la muzică pentru că părinţii i-au convins că nu pot trăi din salariul de bugetar“, a precizat Daniel Wemaş, profesor de percuţie.
