Piesa „Zig şi More“ s-a jucat ieri, iar astăzi, pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ a venit rândul spectacolului „Cânta maică-mea în far“. De fapt, aceste piese fac parte din proiectul cultural teatral Trames.
Cea de-a doua ediţie a manifestării Trames, traduceri, puneri în scenă ale teatrului francofon contemporan, ce reuneşte în cadrul unui parteneriat cultural teatrele Thoc Theatrrikos Kiprou, din Cipru, Volkstheater Wien din Austria şi Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, din Craiova, îşi va deschide porţile anul acesta la Craiova, pe 26 mai. Primul spectacol va fi „Cânta maică-mea în far“, după un text de Gilles Granouillet, în regia lui Alexandru Boureanu. Până atunci însă, Valer Dellakeza (Marsilianu), Eugen Titu (Perpilian), Adrian Andone (Mecanicul), Anca Dinu (Nevasta mecanicului), Marian Politic (tatăl), Iulia Lazăr (fata), Adela Minae şi Raluca Păun (Cântecul mamei…) au reuşit însă să convingă iubitorii de teatru că este vorba de o piesă care merită văzută, căci până acum spectacolul s-a jucat de două ori, cu sala aproape plină. O concepţie modernă, multă muzică, mişcare , o poveste frumoasă „cu inserţii fantastice“, cum ne dezvăluia însuşi regizorul piesei.
Un spectacol de zile mari
Luminile se aprind în sală şi pe scenă. La intrarea în sală, de o parte şi de alta, cele două personaje principale Marsilianu (Valer Dellakeza) şi Perpinian (Eugen Titu) îşi întâmpină oaspeţii, publicul, care le va asculta povestea. O poveste frumoasă, despre mama. Fac oficiul de gazdă până la sfârşit, îşi prezintă colegii de scenă: pe o canapea roşie din dreapta scenei, care se va tot plimba de-a lungul reprezentaţiei, Mecanicul (Adrian Andone) şi soţia sa, Anca Dinu. În spatele unor pânze, Fata (Iulia Lazăr). Pe un scaun în stânga scenei, un alt protagonist al poveştii celor doi „copii“ bătrâni, Tatăl (Marian Politic). În spatele său, alt personaj, alt actor- Raluca Păun. Undeva în faţa scenei la o masă pe care stă aşezată o lampă, un alt protagonist, care a lăsat pupitrul din culise şi a venit să-şi dezvăluie identitatea, sufleorul Adi Dulămea. Nu sunt uitaţi nici cei din staff-ul tehnic. Şi povestea începe să se deruleze. Marsilianu poartă un sac din plastic, în care are căţeii tocmai născuţi ai patrupedului interpretat de Adela Minae. Vrea să-i arunce în baltă. El cheamă balta şi i-o aduc colegii de scenă. Îi vine în minte şi amintirea mamei: „Şi mama făcea la fel…“, vorbeşte cu glasul stins Marsilianu. Perpinian, fratele mai mic, intră în jocul său. Îşi aminteşte şi el – „Mama pleacă de acasă şi ne lasă…“. Îşi întreabă fratele „De ce mami nu e precum celelalte?“. Nu obţine un răspuns. Muzică, mişcare scenică într-o combinaţie ameţitor de frumoasă. Vraja se stinge, apare Mecanicul, aducând cu el povestea farului, acolo unde mama cânta. „Închipuieşte-ţi o lumină în mijlocul mării“ şi de aici, un lung dialog cu soţia sa, pentru ca în final el „să se blocheze“. Marsilianu şi Perpilian revin pe rând cu o poveste. Se pare că Dumnezeu li se arătase sub diverse forme, şi-i dojenise fie pentru broasca omorâtă, fie pentru intenţia de a omorî căţeii. Şi imaginea mamei îi urmăreşte. Pepinian o simte şi dezvăluie „Mami e acolo. Cântă în far“. Şi dacă spectatorul nu înţelege de ce mama a plecat şi i-a lăsat, Mecanicul vine să lămurească misterele: „Mama este lucrul cel mai misterios din lume. E imposibil să descoperi femeia de dincolo de mami“. E vorba de percepţie „Pe blonda aceea, nici un bărbat nu o priveşte ca pe o femeie. Toţi vor acelaşi lucru de la ea…“, iar bărbaţii aceia care o înconjoară pe mami „vor spectacol, nu muzică…“, lucru care-l necăjeşte teribil pe Marsilianu, care nu-şi mai poate stăpâni mânia şi izbucneşte: „Voi ne-o furaţi pe mami!“. Aşa că împreună cu Perpinian se hotărâşte să o salveze pe cea care le dăduse viaţă şi care îi răsfăţase deseori. Li se alătură, spre finalul călătoriei, şi Tatăl. Vâsleşte, căci acum barca e cea care îi va duce către ea. Dar el nu mai poate, şi atunci Marsilianu şi Perpinian cu deznădejde în glas îl imploră să nu renuţe, căci mama este acolo. Dar prea târziu, el se stinge, iar ea dispare undeva în mare…Şi totuşi, mezinul continuă să spere… „Cânta maică-mea în far…“
