Habarnam, cu ale lui aventuri, a poposit în Craiova, oferind un spectacol ludic, inocent şi cu mult umor, cu oameni mari care se transformă în prichindei, într-o lume de poveste, în interpretarea actorilor Teatrului „Odeon“ din Bucureşti.
Pavel Bartoş, Marius Stănescu, Laurenţiu Lazăr, Ioan Batinaş, Liviu Timuş, Mugur Arvunescu, Ionuţ Kivu, Gabriel Pintilie, Marian Lepădatu, Mircea Constantinescu, Cătălina Mustaţă, Ana Maria Moldovan, Paula Niculiţă, Dorina Lazăr, Adriana Trandafir, Rodica Mandache, Dana Voicu au poposit la sfârşitul săptămânii trecute în Cetatea Banilor, cu ocazia Minifestivalului Prichindeilor. Ei au dat viaţă personajelor piesei „Aventurile lui Habarnam“, un spectacol după Nikolai Nosov, traducere Nina Gafiţa, dramatizarea Mihaela Michailov, regia Alexandru Dabija, scenografia Constantin Ciubotariu şi muzica originală, Ada Milea.
O poveste cu prichindei şi prichinduţe
Cortina se ridică. Suntem în lumea prichindeilor, aşa că tot ce e în jurul lor trebuie să pară uriaş. Ei bine, chiar aşa este: castraveciorii sunt de câteva ori mai mari decât ei, pepenii sunt aproape tot atât de mari. În acest peisaj, printre castraveţi şi fire de ceapă, prichindelul Habarnam îşi exersează „talentele muzicale“. Şurubel şi Piuliţă lucrează de zor la o roată. Acuarelă pictează. O nouă pânză stă pe şevalet. Şi, dintr-o dată, „Sună ca naiba… Păi, nu ştii să cânţi, de-aia sună aşa/Învaţă să cânţi şi-o să sune cumva“, se aude o voce disperată. Urmată de altele „Sună ca naiba“. Şi dacă trompeta nu scoate sunete plăcute, Habarnam primeşte o harpă „Vrei ceva trist?/ Mai bine vrei o harpă“ sau, mai bine „Învaţă să cânţi la ceapă/Stoarce mai multe lacrimi“. Şi din nou un eşec total. Habarnam renunţă, realizând că muzica nu este pentru el. Poate dacă ar compune câteva versuri ar fi mai potrivit. Un gest nu foarte inspirat, ar spune Şurubel, Piuliţă, Ştietot, dar şi Gogoaşă/Limonadă, cel care cântă neîncetat: „Gogoşi/Gogoşi cu ciocolată/Gogoşi cu marmeladă/Gogoşi umplute/Cu cremă de fructe/Gogoşi mentolate/Gogoşi pătrate/Gogoşi murate/Gogoşi fermecate/Gogoşi ştiinţifice/Cu substanţe chimice/Gogoşi rahitice/Paleolitice“. Rimele sale supără. Habarnam renunţă. Nu e pentru el nici poezia. O ultimă încercare, căci trebuie să facă şi el ceva. Se apucă de pictat. Pânzele sale nu cuceresc. Din nou nemulţumiri. Ce chipuri hidoase! O lipsă totală de talent. Şi, din nou, Habarnam se vede nevoit să renunţe. Zarvă mare. Şi-n tot acest zgomot, ceva de sus cade. Un muc de ţigară, ar spune oamenii mari. „Plouă din soare“, spune Habarnam. Panica se declanşează. Ştie-tot, interpretat de Marius Stănescu, intervine. Dacă până atunci toată lume credea că Habarman spune doar simple născociri, o dată cu apariţia în scenă a celebrului Ştie-tot, care îi susţine convingerile, ipotezele personajului principal capătă credibilitate. Singura soluţie la îndemână e fuga. Se hotărâsc să părăsească Oraşul Florilor, căci piticul, cel care poartă o pălărie albastră-albastră, pantaloni galben-canar şi o bluziţă portocalie cu cravată verde, Habarnam avea dreptate, „Ploua din soare“.
O călătorie în lumea basmelor
„Ataşăm un tub/Apoi umflăm/Şi umflăm/umflăm, umflăm/Apoi stăm/Aşteptăm să se-ntărească/Umflăm/ umflăm/Apoi stăm“. Cu balonul o dată umflat, vor zbura cu picioarele-n sus şi cu capu-n jos, peste nori ca piureul. Problemele nu îi ocolesc nici în această călătorie, aşa că se văd nevoiţi să înceapă numărătoarea paşilor „1,2,3,4/ Numărăm din unu-n altul/1,2,3,4,/Cine numără prea tare/Iese din numărătoare/Ieşi 5, 6,7/Doi din graşi merg mai departe/5, 6, 7/Unul dintre ei slăbeşte/Şi nu se mai socoteşte“. Ştie-tot se foloseşte de paraşută şi părăseşte balonul, care în cele din urmă se părăbuşeşte. Şi, o dată cu el, şi Habarnam, care este salvat de Ochi-Albaştri, Iepurică, fetele care devin în scurt timp „fanele“ noului picat din cer în lumea lor. O călătorie în lumea basmelor, două ore de joacă, întrucât totul se reduce la dimensiunile lui: rezolvarea conflictelor, vindecarea bolilor…Un spectacol excepţional, pentru copii şi părinţi deopotrivă, care te face să exclami precum „copilul“ lui Blaga: „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!“.
