Muzeul de Artă Craiova găzduieşte mâine, 6 iulie, lansarea unei monografii a Danei Schobel Roman, unul dintre cei mai mari graficieni din generaţia anilor ’70.
Artist complet, Dana Schobel Roman a realizat ilustraţie de carte pentru copii, desene, colaje, coperţi de discuri, grafică de şevalet şi, nu în ultimul rând, grafica unor decoruri pentru diferite emisiuni de televiziune. Din anul 1980 a devenit membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Ulterior a avut o bogată activitate expoziţională, prezentându-şi creaţiile în mai multe ţări, printre care Italia, Franţa şi Spania. Lucrări semnate Dana Schobel Roman se găsesc în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României, în colecţii particulare din ţară şi din străinătate. În anul 2004, Ministerul Culturii şi Cultelor i-a conferit post-mortem Danei Schobel Roman „Premiul naţional pentru ilustraţie de carte pentru copii şi întreaga activitate artistică“. Astăzi, când despre Dana Schobel Roman se vorbeşte la trecut, vin să mărturisească despre ea operele sale, dar şi monografia realizată cu atâta trudă din grija mamei sale, Doina Schobel. Cartea, care va fi lansată mâine la Craiova în incinta Muzeului de Artă, conţine opere care alcătuiesc o lume ce ţine de timp, dar care se află totuşi în afara lui. Monografia se deschide cu câteva pagini reunite sub titulatura „Mulţumiri“, continuă apoi cu capitolul „Artistul plastic şi omul“, pentru ca apoi s-o descoperim câteva pagini mai încolo pe Dana Schobel Roman, aşa cum era ea. Urmează o cronologie, pentru ca apoi cititorul să fie purtat într-o călătorie prin opera grafică a artistei, desen, gravură, ilustraţie, generice de televiziune. Nu lipsesc nici cronicile şi articolele având-o drept subiect pe Dana Schobel, dar şi paginile de jurnal. Ultimele pagini ale monografiei vorbesc despre cei 27 de ani de grafică în televiziune, dar cuprind şi lista lucrărilor reproduse. O monografie reuşită care a văzut în sfârşit lumina tiparului pentru a ajunge în mâinile celor care au cunoscut-o sau o vor cunoaşte acum prin intermediul acestei lucrări pe Dana Schobel Roman.
Răsfăţata criticilor
„Sunt de mulţi ani în dialog cu literatura pentru copii, pe care o consider un gen foarte serios. Fiecare carte pe care am ilustrat-o a însemnat pentru mine o provocare, o experienţă unică, aşa cum scriitorul nu-şi poate repeta trăirile de la pagină la pagină. Cum mă apropii de această literatură? Unde nu mă cheamă textul nu am plăcerea să ilustrez, deci nu o fac pentru că nu-mi plac lucrurile pe jumătate“. Este mărturia Danei Schobel Roman reprodusă în primele pagini ale monografiei. E de fapt mărturia unui om de artă care şi-a iubit nespus de mult munca, punând-o mai presus de orice, şi căruia nici criticii nu au avut ce-i reproşa. Un exemplu în acest sens este părerea istoricului şi criticului de artă Petre Oprea, care nota în aprilie 2004: „Fiind un talent priomiţător de la debut, Dana Schobel s-a remarcat prin realizări grafice în care se relevă fantezie, inventivitatea şi armonia formelor elegante. În lucrările de inspiraţie proprie în spirit abstract, redate într-o manieră îndrăzneaţă şi expresivă, avem de-a face cu o artă spectaculoasă, cu efecte decorative care încântă atât ochiul, cât şi spiritul, cu expresivitate calmă“. A fost răsfăţata criticilor am putea spune după ce răsfoim paginile monografiei şi citim părerea altui critic, Maia Magdalena Crişan. „Dana Schobel a fost plasticianul născut pentru a da expresie lumii fabuloase a copilăriei. Desprins de timpul şi spaţiul real, universul creat de ea are o miză mult mai puternică decât impactul direct cu lumea în care trăim. Esenţa creaţiei sale este strâns legată de principii morale sigure şi sănătoase, de repere. Am putea spune acum, când Dana nu mai este, că ea şi-a dorit să fie înconjurată de o lume dominată de voinţa de mai bine, de frumos, de a vedea întotdeauna adevărul că triumfă“.
Moştenirea unui om de artă
Dana Schobel Roman a fost unul dintre acei oameni rari care lasă în urma lor nu doar iubire şi admiraţie, ci şi o operă inconfundabilă, compusă din grafica de şevalet şi un număr uriaş de ilustraţii la cărţi de poezie (cu care s-a identificat total, într-un dialog rafinat, ca în cărţile Gretei Tartler), dar şi cărţi pentru copii, despre care Mircea Dumitrescu, la rândul lui unul dintre cei mai mari graficieni şi profesori ai ţării, a spus că au făcut în lume o şcoală românească de ilustraţie (cum a fost Muc cel mic, cartea cu magnificele desene ale Danei, care au fermecat atâtea copilării). Au rămas în urma sa compoziţii luxuriante şi năvalnice, făcute cu o mână dezlănţuită şi sigură. Apariţii de vis ca din alte lumi, nişte lumi neliniştitoare, dar blânde, parcă abia coborâte dintr-un Rai suprarealist. Şi întretăiate straniu cu chitare, multe chitare şi instrumente muzicale: Fata violoncel, Fata ceas, Inorogul erudit, Fata violă – tot atâtea şoapte ciudate ale sufletului Danei Schobel Roman.
