Una dintre metodele folosite este inducerea în eroare a investitorilor prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau prin diseminarea de informaţii false. Astfel, preţul unui instrument financiar devine unul anormal sau artificial.
În majoritatea cazurilor însă, infracţiunile sunt comise de unii reprezentanţi ai unor societăţi comerciale sau responsabili din cadrul unor instituţii publice (administratori ori directori executivi), care, intrând în posesia unor informaţii privilegiate (ca de exemplu operaţiuni de majorare a capitalului social din reevaluarea mijloacelor fixe), trec la iniţierea unor tranzacţii pentru ei. Mai mult decât atât, se practică şi încheierea de tranzacţii pentru alţii prin care se achiziţionează importante pachete de acţiuni înainte ca aceste informaţii să devină publice. De regulă, spun anchetatorii, aceste informaţii influenţează semnificativ preţul la care se tranzacţionează acţiunile pe piaţă.
Ilegalităţile care se comit pe piaţa de capital le dau bătăi de cap anchetatorilor. Deşi fac parte dintr-o categorie specială a infracţiunilor şi nu ţin zi de zi capul de afiş al ziarelor, infracţiunile din acest domeniu afectează mediul românesc de afaceri. Practic, tot ce se dictează pe piaţa de capital influenţează economia naţională. Pe baza investigaţiilor efectuate în dosarele pe care le au în lucru, în colaborare cu procurorii de la DIICOT, Direcţia Generală de Combatere a Marii Criminalităţi Organizate din cadrul IGPR spune că una dintre metodele folosite în ilegalităţi este manipularea. Acest lucru duce la modificarea artificială a preţurilor acţiunilor pe piaţa Bursei de Valori Bucureşti (BVB), în scopul obţinerii de câştiguri pe piaţa derivatelor: Bursa Monetar-Financiară şi cea de Mărfuri. Pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile, ofiţerii specialişti din IGPR ne-au explicat pas cu pas cum decurg afacerile oneroase. Totul începe, evident, cu inducerea în eroare a investitorilor. „Efectuarea de tranzacţii sau lansarea de ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune ori diseminarea de informaţii prin mass-media, inclusiv internet sau prin orice altă modalitate, care dă sau ar putea să dea semnale false, constituie manipulare. Aceste informaţii induc în eroare asupra instrumentelor financiare, în condiţiile în care persoana care a diseminat informaţia ştia sau trebuia să ştie că informaţia este falsă“, au precizat anchetatorii din cadrul IGPR. Tot manipulare a pieţei se numeşte şi atunci când au loc tranzacţii sau sunt lansate ordine de tranzacţionare care dau sau sunt în măsură să dea indicaţii false sau înşelătoare cu privire la ofertă, cererea sau preţul instrumentelor financiare. Aceste fapte ilegale pot să şi menţină, prin acţiunea uneia sau mai multor persoane, preţul instrumentelor financiare la un nivel anormal sau artificial.
Psihologia publicului investitor
În majoritatea cazurilor, infracţiunile de acest gen sunt comise de unii reprezentanţi ai unor societăţi comerciale sau responsabili din cadrul unor instituţii publice (administratori ori directori executivi), care, intrând în posesia unor informaţii privilegiate (ca de exemplu operaţiuni de majorare a capitalului social din reevaluarea mijloacelor fixe), trec la iniţierea unor tranzacţii pentru ei.
Mai mult decât atât, se practică şi încheierea de tranzacţii pentru alţii prin care se achiziţionează importante pachete de acţiuni înainte ca aceste informaţii să devină publice. De regulă, spun anchetatorii, aceste informaţii influenţează semnificativ preţul la care se tranzacţionează acţiunile pe piaţă.
În ceea ce priveşte manipularea, fenomenul este prezent atât la bursele de mărfuri, cât şi la cele de valori. „Ori de câte ori are loc o creştere sau o scădere bruscă a preţurilor există temerea că ar fi vorba despre o manipulare“, a declarat unul dintre ofiţerii specialişti care investighează neregulile de pe piaţa de capital.
Potrivit aceleiaşi surse, manipularea este favorizată de creşteri sau scăderi majore de preţuri, profitând de psihologia publicului investitor.
Pare banal, dar totul se speculează, pornind de la optimismul omului de afaceri şi mergând până la panică. Dacă preţurile cresc, manipulatorul acţionează pentru extragerea creşterii, iar dacă ele scad, el acţionează pentru o scădere şi mai mare. Astfel, el poate vinde mai scump unele acţiuni şi poate cumpăra mai ieftin altele.
Jonglerii cu preţuri
Manipularea este favorizată şi de disponibilităţile de bani existente la un moment dat. Dacă accesul la credite, de exemplu, este uşor, manipulatorul se împrumută cu sume mari de bani şi cumpără acţiuni pe piaţă când preţurile sunt în scădere. Ulterior, preţurile cresc datorită volumului mare de cumpărări şi acţiunile sunt revândute micilor investitori la preţuri mai mari. Şi misterul privind situaţia unei companii în ceea ce priveşte profitul, noi contracte, asocierea cu alte firme, investiţii etc. contribuie la realizarea strategiei de manipulare. Toate aceste informaţii pot fi utilizate şi pe piaţa în creştere, şi pe cea în scădere. „Este o realitate faptul că, în prezent, tendinţa reţelelor criminale este de a exploata instituţiile financiare nebancare, ca reacţie la controalele introduse în sistemul bancar. Scopul nostru este unul singur, şi nu e greu de dedus la ce mă refer: combaterea spălării banilor. În acest context, societăţile de servicii financiare, organismele de plasament colectiv (fondurile mutuale, societăţile de investiţii) devin mecanisme intens utilizate pentru spălarea fondurilor obţinute ilicit“, a precizat unul dintre ofiţerii Direcţiei Generale de Combatere a Marii Criminalităţi Organizate.
Înşelăciunea, una dintre „arme“
Dacă persoane cu funcţii de conducere participă, în principal, la comiterea acestor infracţiuni, nici brokerii ori intermediarii de tot soiul nu stau „cu mâinile în sân“. Anchetatorii spun că primii dintre cei menţionaţi, angajaţi ai unor societăţi de servicii de investiţii financiare, introduc la tranzacţionare acţiuni cumpărate ilegal de la deţinătorii de drept.
Metoda e cât se poate de simplă şi pare să aibă şi succes. Prin folosirea de procuri false, intermediarii neautorizaţi introduc la tranzacţionare acţiuni cumpărate ilegal de la populaţie, prin inducerea în eroare a agenţilor de valori mobiliare. Ca în orice infracţiune, unde scopul final este obţinerea unei sume cât mai mari de bani, se apelează şi la acte de înşelăciune. Este vorba despre reprezentanţi ai societăţilor emitente de acţiuni interesaţi de câştigarea pachetului de control, care cumpără de la acţionarii societăţii certificatele de acţionar pe care le tranzacţionează în nume propriu.
Au existat situaţii când reprezentanţi ai unor firme de servicii de investiţii financiare, nerespectând ordinele de cumpărare date de clienţi, au folosit în scop personal sau în al unor societăţi în care sunt direct interesaţi, sumele de bani avansate de clienţi. Şi derularea unor împrumuturi de bani prin manipularea preţurilor acţiunilor cu care s-a garantat restituirea împrumuturilor este o metodă la fel de des folosită pentru rotunjirea conturilor.
