Gorjeanul Vasile Sfia, de 45 de ani, din Slivileşti, a renunţat la viaţa din Sicilia – Italia şi s-a întors acasă, temându-se că va avea soarta românilor care s-au întors acasă între patru scânduri.
GORJ. „Lucrurile au început să se complice. Era o presiune prea mare şi am decis să mă întorc acasă“, a povestit Vasile Sfia, fost inginer minier la Exploatarea Minieră Dragoteşti, în prezent pensionar. Fostul inginer avea o viaţă liniştită în România, după 26 de ani de muncă, şi o pensie deloc mică, în raport cu alte categorii de pensionari.
A ieşit la pensie în urmă cu doi ani şi venitul pe care îl obţinea lunar îi permitea să ducă o viaţă normală. În comunitatea în care trăia, majoritatea se luptau cu nevoile şi sărăcia.
Prima dată s-a gândit să plece în Italia după ce a rămas fără fiică şi fără soţie, ambele răpuse de cancer.
Rămas fără prea multe rude şi speranţe că îşi va putea reface viaţa în România şi neavând altă activitate, Vasile Sfia a luat hotărârea să îşi caute un rost în altă parte de lume, respectiv în Italia.
A mers la un nepot
Disperat după ce moartea îi răpise ce avea mai drag, fostul miner a renunţat la tot ce îi mai rămăsese în ţară şi a luat-o de la zero în Italia. A ales Sicilia, unde avea şi un nepot, care l-a ajutat să îşi găsească un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului. „Dacă ai pe cineva pe acolo, îţi este mult mai uşor. Cu limba nu am avut probleme, pentru că acolo unde munceam eu toată lumea vorbea româneşte, şefii de echipă erau români. Nu a fost necesar să mă apuc din prima zi să învăţ limba italiană. Eram ca acasă. Câştigam 35 de euro pe zi în agricultură, la cules de roşii, la cules de măsline. Italienii nu aveau treabă cu noi dacă munceam. Stăteam într-un bloc câte patru în cameră. Chiria era 20 de euro pe lună şi cu mâncarea ne descurcam. Am fost doi ani la rând. Trăiam ca în România şi nu puteai să pui prea mult deoparte, mai ales dacă fumai sau voiai să faci şi altceva. Am strâns o mie de euro, pe care îi am şi acum în bancă. Cu toate astea nu s-a mai putut…“, a povestit Vasile Sfia despre perioada în care i-a mers bine în Italia.
„Pentru ce să mai stau acolo?“
Gorjeanul care a încercat gustul vieţii în Italia povesteşte că, în urmă cu mai multe săptămâni, lucrurile au început să se complice pentru el şi ceilalţi români din Peninsulă. De când a izbucnit vrajba între italeni şi comunitatea de români, Vasile Sfia afirmă că s-a schimbat şi atitudinea şefilor săi italieni faţă de el şi, în general, faţă de români. „Vedeam la televizor seara, după ce veneam de la muncă, că a mai murit un român, că s-a mai întâmplat o nenorocire, că românii nu ştiu ce au mai făcut. Care era vina noastră? Noi munceam şi ne vedeam de treabă. La început ne era ruşine de ce vedeam la TV, dar apoi a început să ne fie frică. Au început să ne alunge de unde munceam şi să ne vorbească urât. Mai erau şi italieni care se purtau binişor, dar viaţa a devenit din ce în ce mai grea. Acum o săptămână m-am întors acasă. E mai bine aici. Nu ai răspundere. Te scoli când vrei, te culci când vrei, mai ales dacă eşti pensionar ca mine. Am o locuinţă în Mătăsari şi o casă în Slivileşti şi pensie. Mi-a fost teamă. Pentru ce să mai stau acolo?“, a declarat fostul inginer al Exploatării Miniere Dragoteşti, care este hotărât să nu se mai întoarcă în Italia, dacă îşi va face o familie în ţară. Vasile Sfia susţine însă că mulţi români vor continua să locuiască şi să muncească în Italia, pentru că acasă au puţine şanse să câştige suficienţi bani, pentru a-şi asigura traiul de zi cu zi.
