Podul Instituţiei Prefectului Gorj, intrat recent în renovare, ascunde mărturii de istorie recentă, dar şi însemne vechi, de peste o sută de ani, precum şi lacrimile soldaţilor cantonaţi la Târgu Jiu, încrustate în lemn.
GORJ. Amintiri, dar şi mărturii dureroase despre vremurile cenuşii ale celor Două Războaie Mondiale, asta ascunde podul Instituţiei Prefectului Gorj. Dincolo de uşa de la etajul al doilea al prefecturii se află altă lume, care, pe alocuri, pare să fi încremenit, fără să mai fie afectată de trecerea timpului. La pod se ajunge pe o scară în spirală, construită din metal. Aceasta a înlocuit vechea scară din lemn, care nu a mai rezistat trecerii timpului. Un spaţiu de dimensiuni generoase se deschide odată cu intrarea în podul propriu-zis. În acest loc a lucrat cândva personalul tehnic, însă de zeci de ani camerele nu au mai fost folosite. Pe altă scară din lemn se poate ajunge la alt nivel, mai aproape de acoperiş şi de locul unde se află ceasul, iar mai sus turla, folosită ca punct de observaţie. Pe unul din hornurile de la vechiul sistem de încălzire se distinge foarte clar numele trupei Iron Maiden, iar pe alt perete o precizare în limba engleză: „Only the good die young“, în traducere „Doar cei buni mor tineri“. Nimeni nu ştie cine, când şi în ce condiţii şi-a lăsat „impresiile“ în acest loc. Cert este că sentinţa „Doar cei buni mor tineri“ începi să o înţelegi abia după ce descoperi mărturiile soldaţilor români lăsate pe grinzi, în primul şi cel de al doilea război mondial.
Durere scrijelită cu creionul
În turla prefecturii, locul cel mai înalt al clădirii, se află o cameră mică ce a funcţionat de-a lungul timpului ca punct de observaţie. Fiecare perete din lemn al încăperii are o uşă care duce spre un balconul mic, construit de jur împrejurul turlei. În partea superioară, fiecare uşă prezintă ochiuri de geam prin care abia se poate întrezări oraşul. Aici au tremurat de spaimă şi poate de frig soldaţii puşi să vegheze în timpul conflictelor armate. Gândurile care i-au măcinat şi trăirile acelor clipe cumplite pot fi rememorate din frazele rămase pe uşile din lemn: „Tristă este floarea care creşte printre spini, dar mai tristă este viaţa printre străini, N. Mărgulescu 1941“, „În Noaptea de 1 Februare, la ora 3 şi 40, s-au cutremurat pământurile, fiind în post, sus la Primăria Târgu Jiu. Scris de mine Ioan N. Mărgulescu, Ursăţăi, 1 febr. 1944“, „Suvenire, Dacă cineva te-ntreabă ce e viaţa pe pământ, dragă, să-i spui că ea e suferinţă ce te duce la mormânt. Scris de mine, 18 Decemvrie 1945“, numele autorului s-a şters de sub aceste rânduri, ce pot fi citite pe marginea uşii din partea de nord. Din fericire, aceasta nu va fi înlocuită de restauratori: „Sunt nişte mărturii tulburătoare care vorbesc despre ceea ce s-a întâmplat în acele timpuri. Este ca şi cum te-ai întoarce în trecut. Uşile vor fi păstrate de cei care execută reparaţiile, urmând să fie înlocuit doar lemnul exterior la acoperiş, pe unde va fi aplicată tabla“, a declarat Dorel Mergea, administratorul clădirii Prefecturii Gorj.
Aceeaşi măsură, vremuri diferite
Camera unde se află ceasul poartă încrustate, de asemenea, în lemnul grinzilor amintirile celor care, întâmplător sau nu, au trecut prin locul respectiv. Nume cu rezonanţă germană, ani, semnături, date, care alături de acele ceasului, măsoară timpul din 1904 şi până în prezent. În anul 1904, ceasul a fost instalat pe faţada Primăriei oraşului Târgu Jiu. De atunci, orologiul a fost reparat de mai multe ori. Pe uşa de la camera ceasului sunt trecute numele ceasornicarilor care au fost chemaţi să îl repună în funcţiune: „N. Mohnblatt, bijutier, reparat 1912“, „Reparat la 13 august 1916, de Nicu Popescu, Ceasornicar, Târgu Jiu“, „Johan Mayer, 1934“ sau „Gh. Drulă, Ceasornicar, 1940“ etc. Singura intervenţie a lumii moderne la ceasul vechi de peste o sută de ani este un neon amplasat în spatele cadranului, pentru ca, seara, trecătorii să poată să vadă mai uşor cât este ora. Lângă cutia ceasului se află o pentagramă din lemn, despre se spune că ar fi fost aşezată la un moment dat pe faţada vechii primării a oraşului.
Monument istoric
Piatra de temelie a clădirii a fost pusă în anul 1898, după planurile arhitectului Petre Antonescu. Proiectat iniţial ca sediu pentru Primăria Târgu Jiu, imobilul şi-a schimbat de-a lungul timpului destinaţia, în acest loc funcţionând toate administraţiile judeţului sau organele de partid şi de stat din perioada comunistă. În prezent, aici îşi are sediul Instituţia Prefectului, în continuarea clădirii fiind sediul mai nou al Consiliului Judeţean Gorj. Aflat pe Lista Monumentelor istorice, Palatul Administrativ a intrat recent într-un amplu proces de restaurare care a început cu acoperişul şi podul clădirii.
Piesa de rezistenţă a prefecturii o reprezintă însă Sala de şedinţe decorată în stil maur, o realizare care a stârnit şi stârneşte admiraţia amatorilor sau specialiştilor în domeniul construcţiilor şi arhitecturii. Costurile proiectului de restaurare, care mai cuprinde şi renovarea faţadei, se ridică la peste şapte miliarde de lei vechi. Lucrările se renovare se vor încheia în anul 2008.
