Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008. Firmele au avut timp o lună să-şi modifice strategia.
Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 899 din 28 decembrie 2007 a intrat în vigoare la 31 decembrie, urmând ca prevederile acesteia privind sancţiunile să fie aplicate de la 31 ianuarie 2008.
Termenul de o lună a fost acordat de către autorităţi societăţilor care au un astfel de domeniu de activitate, tocmai pentru a le da timp să se pună la curent cu prevederile legii astfel încât să nu fie sancţionate. Printre principalele aspecte incriminate de lege se află publicitatea înşelătoare, publicitatea agresivă, falsele oferte „gratuite“, inducerea în eroare a consumatorilor prin omisiune sau prin reclamele-capcană.
Practicile comerciale incorecte pot fi sesizate la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) de orice persoană sau organizaţie care, potrivit legii, are un interes legitim, chiar şi de către operatorii economici concurenţi. Aceştia au, de asemenea, posibilitatea de a-i acţiona în Justiţie pe comercianţii care încalcă legea privind combaterea practicilor comerciale incorecte.
În ceea ce priveşte sancţiunile care vor fi aplicate de la 31 ianuarie, acestea sunt cuprinse între 3.000 şi 30.000 lei, în cazul neîncetării practicilor şi după luarea acestor măsuri, ANPC putând amenda firmele cu sume cuprinse între 6.000 şi 60.000 lei, ca măsură complementară putând dispune şi suspendarea activităţii până la intrarea în legalitate.
Alt element de noutate este faptul că depunerea unei contestaţii în instanţă de către operatorul economic nu duce la suspendarea măsurii decise de către ANPC. Pentru o mai bună informare a consumatorilor şi a comercianţilor redăm conţinutul anexei 1, parte integrantă din textul de lege, care enumeră practicile comerciale considerate incorecte în orice situaţie.
Practici comerciale înşelătoare
1. Afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită, în cazul în care nu este.
2. Afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obţinut autorizaţia necesară.
3. Afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unui organism public sau a altui organism, în cazul în care aceasta nu a fost primită.
4 Afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau că un produs a fost agreat, aprobat ori autorizat de un organism public sau privat, în cazul în care nu este adevărat, ori afirmarea că a fost agreat, aprobat sau autorizat fără a respecta condiţiile de agreare, aprobare sau autorizare.
5. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, în cazul în care comerciantul nu dezvăluie existenţa unor motive rezonabile în baza cărora ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuşi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la acelaşi preţ, pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabile, avându-se în vedere produsul, amploarea reclamei şi preţul oferit.
6. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, pentru ca apoi comerciantul să recurgă la una dintre următoarele fapte:
a) refuzarea prezentării articolului ce a făcut obiectul publicităţii;
b) refuzarea luării comenzii privind respectivul articol sau a livrării în cadrul unui termen rezonabil;
c) prezentarea unui eşantion cu defecte, în scopul promovării unui produs diferit.
7. Afirmarea falsă că un produs nu va fi disponibil decât pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că nu va fi disponibil decât în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obţinerii unei decizii imediate şi al lipsirii consumatorilor de alte posibilităţi sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză.
8. Angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvânzare către consumatori, fără însă a-i informa în mod clar, înainte de angajarea acestora în tranzacţie, cu privire la limba în care furnizează serviciul, în situaţia în care comerciantul a comunicat cu consumatorul, înaintea încheierii tranzacţiei, într-o limbă ce nu este limba oficială a statului membru în care el este stabilit.
9. Afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi în mod legal vândut, în situaţia în care acest lucru nu este posibil.
10. Prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului.
11. Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini sau sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată). Această dispoziţie nu aduce atingere prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
12. Lansarea de afirmaţii inexacte cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea personală a consumatorului sau a familiei acestuia, în situaţia în care consumatorul nu achiziţionează produsul.
13. Promovarea, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu alt produs fabricat de un anumit producător, astfel încât consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător.
14. Crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal, pe care un consumator îl ia în considerare datorită posibilităţii de a primi remuneraţie, ce provine în special ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem decât ca urmare a vânzării sau consumului produselor.
15. Afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau se stabileşte în altă parte, atunci când acest lucru nu este adevărat.
16. Afirmarea că un produs poate facilita câştiguri la jocurile de noroc.
17. Falsa afirmaţie că produsul poate vindeca boli, disfuncţii sau malformaţii.
18. Transmiterea de informaţii inexacte cu privire la condiţiile oferite de piaţă sau la posibilitatea achiziţionării produsului, cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii mai puţin favorabile decât în condiţiile normale ale pieţei.
19. Afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promoţionale, fără însă a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil.
20. Descrierea unui produs ca fiind „gratis“, „fără costuri“ sau într-un mod similar, în cazul în care consumatorul trebuie să suporte alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din răspunsul la practica comercială şi din plata pentru livrarea sau ridicarea produsului.
21. Includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin care se dă consumatorului impresia că acesta a comandat deja produsul promovat, când, de fapt, acesta nu l-a comandat.
Metodele agresive
– Crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului până când nu se întocmeşte un contract.
– Efectuarea personală de vizite la locuinţa consumatorului, ignorând solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu se întoarce, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsură justificată, conform legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii contractuale.
– Solicitarea persistentă şi nedorită, prin intermediul telefonului, faxului, e-mailului sau prin alte mijloace de comunicare la distanţă, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsură justificată, conform legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii contractuale. Dispoziţiile prezentului punct se pun în aplicare fără a încălca prevederile art. 15 şi 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003, ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 9 alin. (1)-(3) din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu completările ulterioare.
– Solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a aduce documente care nu pot fi considerate în mod rezonabil relevante, pentru a stabili dacă pretenţia este validă, sau lipsa sistematică a răspunsului la corespondenţa pertinentă, cu scopul de a determina un consumator să renunţe la exercitarea drepturilor sale contractuale.
– Includerea într-o reclamă a unui îndemn direct adresat copiilor să cumpere produsele promovate sau să îşi convingă părinţii ori alţi adulţi să cumpere produsele promovate. Dispoziţiile acestui punct se aplică fără a încălca prevederile art. 33 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
