Peste o sută de mehedinţeni suferă de nefropatie endemică balcanică (NEB), o maladie care i-a băgat pe medici în sperieţi şi care ameninţă alte 60.000 de persoane din localităţile din mediul rural.
Bolnavii de nefropatie endemică balcanică reuşesc să supravieţuiască numai după ce sângele lor este filtrat de 15 ori pe zi, timp de cinci ore. Maladia contaminează rinichii şi, netratată, duce la insuficienţă renală, iar în maximum şapte zile survine decesul. „De vină sunt fântânile care îşi au izvoarele în pânza ce trece prin zăcământul de cărbune de la Mina Husnicioara. Cărbunele crud care nu a ajuns la vârsta maturităţii, să poată fi exploatat, emană în apă o substanţă otrăvitoare, ce usucă rinichii“, a declarat una dintre asistentele clinicii din Severin.
Cauzele bolii le-a explicat amănunţit, într-o prezentare de proiect, cercetătorul Vladimir Danilovici: „Lignitul este un cărbune inferior, cu un grad de carbonificare foarte redus şi o distribuţie limitată geografic la ţările din Peninsula Balcanică. Lignitul din Balcani are o vechime de cinci milioane de ani, ceea ce, în termeni geologici, înseamnă foarte puţin. O proprietate importantă a acestor cărbuni este că au în compoziţie un număr extrem de mare de compuşi organici cu conţinut toxic. În 1991, o echipă de cercetători americani a lansat ideea că aceşti compuşi organici ar putea fi cauza declanşării bolii. Ei se infiltrează în apa freatică şi ajung în sursele de apă potabilă ale sătenilor (fântâni şi izvoare). Într-un interval de 20-30 de ani, pot induce nefropatia şi tumorile de tract urinar“.
Perioada de incubare a microbului în organismul celui care a consumat apă contaminată este cuprinsă între cinci şi 15 ani, iar cei mai predispuşi îmbolnăvirii sunt oamenii trecuţi de 35 de ani, în special femeile.
„Au rămas doar casele părăsite şi crucile din cimitir“
Primul sat din România unde a fost depistată nefropatia endemică balcanică este Ergheviţa, o mică localitate ce face parte din comuna Şimian, situată pe malul Dunării, la 12 kilometri de Drobeta Turnu Severin. Între 1972 şi 1982, din 400 de gospodării cu 1.500 de persoane, în 88 de familii exista cel puţin câte un caz de NEB. În acea perioadă, s-au înregistrat 123 de decese, iar în ultimii zece ani, localnicii au murit unul după altul.La ultimul recensământ, din 2007, în Ergheviţa mai existau doar 200 de locuitori, majoritatea suferind de această boală. „Au fost cazuri în care boala s-a transmis genetic. Oamenii bolnavi au murit aproape toţi, au rămas doar casele părăsite şi crucile din cimitir. Acum sunt două-trei persoane bolnave care se duc la clinică să facă tratament, alte zeci se tratează acasă, dar mulţi nici nu ştiu de ce suferă“, a declarat primarul localităţii, Constantin Armaşu.
Sătenii ştiu că sunt condamnaţi să moară din cauza acestei boli, dar nu au ce să facă. „Noi consumăm apă din fântână chiar dacă ştim că nu e bună. Da’ ce să facem? Nu ne permitem să cumpărăm apă plată pentru că suntem săraci. Doar 30 de persoane lucrează“, a spus Nelu Popoi, din Ergheviţa.
Apa din fântânile oamenilor are o concentraţie foarte mare de nitraţi şi pesticide. „Deşi minele de cărbune sunt la 10 km depărtare, apa freatică vine înspre sat. Sunt afectate atât fântânile, cât şi izvoarele. Trebuie spus însă că nu minele în sine fac rău, ci prezenţa cărbunelui“, a susţinut într-un referat dr. Călin Ţaţu, din Timişoara.
Cu ajutorul unui aparat care măsoară conductivitatea, acesta a demonstrat că duritatea apei în zonă depăşeşte cu mult valorile normale. Dacă apa de la robinet are o conductivitate de 200-300 de microsiemens, cea scoasă din fântânile de la Ergheviţa şi Bistriţa ajunge la 2.130 microsiemens. „Numărul oamenilor afectaţi de boală a ajuns, în doi ani, în cele două localităţi, la o sută. În urma lor a rămas o pădure de cruci“, a mai spus Nelu Popoi.
Oamenii sunt înspăimântaţi
Maladia care a pus stăpânire pe o parte din satele Mehedinţiului îi îngrozeşte pe toţi. „Oamenii au început să se mute. Unii cred că boala se trasmite şi prin simpla atingere“, a afirmat Ioana Frăţilă, din Hinova. Nu numai românii sunt înspăimântaţi de această maladie. „La ultima conferinţă internaţională pe care am avut-o la Belgrad, s-a descoperit că boala se trasmite genetic şi, odată luat microbul din apă, nu mai ai scăpare. Americanii care au luat parte la această conferinţă s-au oferit voluntari să facă studii gratuite în Ergheviţa, numai să le spun cine din Mehedinţi a plecat în America, să-i trateze ca nu cumva să răspândească boala şi acolo“, a spus medicul Florin Mărgineanu, de la Clinica de hemodializă din Severin.Nu există un tratament care să vindece această maladie, ci doar unul care îi mai ţine în viaţă pe bolnavi. „Hemodializa presupune utilizarea unui rinichi artificial (hemodializor) în scopul de a fi eliminate toxinele şi a excesul de apă şi de substanţe chimice din sânge. Pentru a conecta pacientul la hemodializor, medicul realizează o legătură între o arteră şi o venă pentru a obţine un vas sanguin de calibru mai mare (fistula). Atunci când vasele sanguine ale pacientului nu sunt apte pentru realizarea unei fistule, se poate utiliza un tub din material plastic pentru a uni artera şi vena (grefa). Ocazional, conectarea se poate realiza cu ajutorul unui tub îngust din plastic, numit cateter, care se inserează într-o venă de calibru mare din gât. În mod obişnuit, şedinţele de hemodializă durează patru-cinci ore şi se efectuează de trei ori pe săptămână, dar, în funcţie de evoluţia bolii, se pot face şi patru şedinţe“, a declarat Mihaela Mărgineanu, medic nefrolog din Drobeta Turnu Severin.
Două dintre pacientele Clinicii din Drobeta Turnu Severin şi-au prelungit viaţa cu 15 ani, după ce sângele lor a fost filtrat de mai bine de 3.000 de ori în acest timp. „Am 71 de ani şi fac hemodializă de la 56 de ani. Mâna mea stângă este ca o gură de alimentare a unui rezervor. Am în loc de vene plastic şi pe aici mi se scoate sângele contaminat şi se bagă sânge curat în corp“, a declarat Ana Culigan, de 71 de ani, din Ergheviţa.
Altă femeie este bolnavă tot de 15 ani. „Aşa mă pătimesc de la 37 de ani. Plec dimineaţa şi vin seara. Acum este bine, că avem maşini noi la clinică, dar înainte erau unele în care ne ploua. Dacă nu venim la tratament, murim. De trei ori pe săptămână medicii îmi schimbă sângele. În 15 ani, mi-am schimbat sângele de 3.000 de ori şi uite, trăiesc, mulţumită lor“, a declarat Ana Şuţu, de 52 de ani, din Bistriţa, comuna Hinova.
110 localităţi afectate
În Mehedinţi sunt în prezent bolnavi răspândiţi în 110 sate. „Numărul îmbolnăvirilor este alarmant de mare şi abia mai facem faţă solicitărilor. Noi am identificat ca principală cauză pentru îmbolnăvirea oamenilor apa infestată care trece prin zăcămintele de lignit crud. De cinci ani, numărul localităţilor cuprinse de maladie a ajuns la 110“, a declarat medicul Mihaela Mărgineanu.În actele singurei clinici din Mehedinţi ce se ocupă cu tratarea acestei boli sunt înregistraţi 145 de oameni ce au insuficienţă renală, în stadiu terminal, majoritatea necesitând trei şedinţe de dializă pe săptămână. 20 dintre aceştia ar avea nevoie de transplant de rinichi. În opinia medicului primar nefrolog Florin Mărgineanu, judeţul Mehedinţi se află pe primul loc în ţară, dar şi în Europa în privinţa numărului de bolnavi afectaţi de NEB. „Numai în ultimele două luni s-au îmbolnăvit 20 de oameni, pe care îi pregătim să facă dializă. În localitatea Rogova, unde apa are o concentraţie mare de nitriţi şi nitraţi, avem şase localnici care s-au îmbolnăvit în această perioadă. Avem şi trei persoane care îşi fac singure acasă dializă peritoneală. Regretabil este că se înmulţesc cazurile de îmbolnăvire. În prezent, avem în clinică dotarea necesară avizată de Ministerul Sănătăţii, prin care aceşti bolnavi să îşi poată prelungi viaţa, în medie, cu 10-15 ani“, a susţinut medicul Florin Mărgineanu.
Bulgarii şi sârbii au mutat satele din cauza bolii
Autorităţile din Serbia au luat decizia de a strămuta satul Vreoci, aflat la 40 km sud de Belgrad, deoarece este poziţionat pe un depozit de cărbune, iar fântânile sunt săpate în straturile de lignit, motiv pentru care majoritatea localnicilor s-au îmbolnăvit de nefropatie endemică balcanică.Şi autorităţile bulgare au hotărât strămutarea satului Karash, din apropierea Sofiei, în altă locaţie din cauza numărului mare de persoane afectate de NEB. Însă, teama cea mai mare a medicilor care se ocupă de studiul maladiei este ca aceşti compuşi organici toxici să nu afecteze şi culturile irigate cu apa din fântânile contaminate, dar şi vitele, având în vedere că multe dintre localităţile infestate cu acest virus alimentează piaţa agroalimentară din Drobeta Turnu Severin, dar şi pieţe din Dolj, Gorj şi Caraş-Severin.
