Fondurile necesare întocmirii studiului de fezabilitate pentru amplasamentul celei de-a doua centrale nucleare au fost aprobate de executiv, urmând ca, în curând, să fie întocmit studiul de fezabilitate şi să demareze organizarea licitaţiei.
Surse guvernamentale, citate de NewsIn, au afirmat că studiul de amplasare va fi realizat, cel mai probabil, de o companie românească.
Potrivit ministrului economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, guvernul a aprobat deja decizia privind amplasarea celei de-a doua centrale atomonucleare în România, în acest an urmând să se facă şi investiţia privind reactoarele 3 şi 4 ale Centralei Nuclearelectrice (CNE) Cernavodă.
Reactorul 5, imposibil de realizat
La începutul lunii octombrie a anului trecut, premierul Călin Popescu Tăriceanu a anunţat că ministrul economiei, Varujan Vosganian, trebuie să se gândească la un amplasament unde ar putea fi construită o nouă centrală nuclearelectrică întrucât România trebuie să continue să îşi dezvolte capacităţile de producţie a energiei electrice.
„Sunt studii mai vechi privind construirea unei noi centrale nucleare, studii în care au fost evaluate anumite locaţii. După finalizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, trebuie să continuăm dezvoltarea sectorului nuclear pentru a asigura României pe termen lung resurse energetice ieftine“, a explicat atunci premierul, precizând că au fost evaluate anumite amplasamente în trecut, dar acum trebuie să fie ales unul dintre ele, „care va fi tras la ţintă“.
„E clar că va trebui să se facă (o nouă centrală nuclearelectrică – n.r.). Dacă rămânem dependenţi de resurse cum sunt gazul natural şi petrolul, acestea sunt în curs de epuizare şi acesta este motivul pentru care preţurile au crescut foarte mult. Trebuie să anticipăm. Nu trebuie să ajungem în situaţie de criză, pentru că o centrală nuclearelectrică nu se poate face aşa, pocnind din degete“, a spus Tăriceanu.
El a mai precizat că la centrala nuclear-electrică de la Cernavodă nu se pot da în folosinţă decât reactoarele 3 şi 4, pentru că reactorul 5 este imposibil de realizat „din punct de vedere tehnic“.
Turnu Măgurele sau zona Făgăraş?
Studiile realizate în perioada 1983-1984 recomandau mai multe zone ca fiind propice amplasamentului centralei nucleare, în special Făgăraş, Turnu Roşu, Lipova-Arad şi Măcin, fiecare cu patru unităţi.
Recent însă s-au vehiculat doar două posibile amplasamente: cel din zona Făgăraş şi Turnu Măgurele – Nicopol. Însuşi ministrul economiei, Varujan Vosganian, declara recent că, în cazul în care partenerii bulgari se hotărăsc, „trebuie să începem din nou studiul, să-l refacem şi să ne hotărâm unde o facem“. „În general, criteriul este relativ simplu, un criteriu tehnic. Este criteriul bazat pe locaţia care dă cel mai mare potenţial energetic. Şi după aceea, sigur că se iau în calcul costurile de amenajare, de îndiguire, care sunt foarte mari. În final, trebuie făcut un mix între aceste costuri şi chestiunea cu potenţialul energetic“, afirma Vosganian.
Comuniştii voiau să facă 15 reactoare
Programul nuclear românesc elaborat de regimul comunist prevedea construirea a 14 – 15 reactoare. Pentru industria energo-intensivă a anilor ’70 – ’80, scopul principal era o producţie mare de energie electrică şi importuri cât mai mici, dorindu-se, încă de pe atunci, independenţa energetică a României.
Pentru că s-a ales o filieră de reactoare nucleare care să evite importurile (CANDU: uraniu natural – apă grea) a trebuit construită o fabrică de apă grea la Turnu Severin, deşi plasamentul iniţial era Cernavodă pentru a fi în apropierea beneficiarului. Pentru cele 15 reactoare nucleare era nevoie de cel puţin 7.500 de tone de apă grea necesare exclusiv încărcării şi de încă 2.340 de tone pentru completările tehnologice anuale pe toată durata de viaţă a reactoarelor, adică 30 de ani.
