„Pe ea o ador. E tot ceea ce căutam, fără să-mi dau seama că o caut“. „El mă face să mă simt femeie, frumoasă, iubită. Cineva care are multe de oferit…“. „Nepermis. Ca fructul oprit. Mintea se opune, sufletul te împinge către cealaltă, către celălalt. Femeie, bărbat, infidelitatea e la fel“. Psihologul Victor Iovănel vorbeşte despre fidelitate, precepte, sinucidere.
Fidelitas, fidelitatis. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credinţă. Infidelitas… e mai complex. Lipsă de fidelitate, de credinţă; nestatornicie în sentimente, nefidelitate; (spec.) încălcare a credinţei conjugale. 2. (Concr.) Faptă care dovedeşte nestatornicia în dragoste. 3. Inexactitate, neadevăr. Dincolo de dicţionar şi din experienţa dumneavoastră, ce presupune un cuplu?
Psiholog Victor Iovănel: Există, în psihologie, teoria celor patru C. Fondată, de altfel, într-un număr semnificativ de ani, pe un eşantion de populaţie considerabil, implicând oameni care rezistaseră împreună peste 30 de ani. Iar cei patru C sunt, de fapt, compromisul, comunicarea (şi nu este vorba aici de schimbul de mesaje), consideraţia şi colaborarea. De altfel, recent au fost publicate rezultatele unui studiu, conform căruia 51% dintre bărbaţi şi 38% dintre femei înşală la locul de muncă. Toate judecăţile de valoare pe care noi suntem obişnuiţi să le facem au o condiţie de moralitate. Familia este percepută ca o entitate perenă, la nivelul societăţii, şi societatea a avut, bineînţeles, interesul s-o valorizeze astfel. A stabilit principii, valori… Dacă mergem spre o judecată deschisă, fără să incriminăm, ne putem opri la Toffler, care identifica 87 de structuri familiale. Personal, recomand şi respect această fidelitate faţă de parteneri. Este normal, şi eu sunt produsul societăţii şi culturii în care m-am născut şi am fost educat.
Căderea în păcat. Se manifestă diferit la bărbaţi faţă de femei?
Psiholog Victor Iovănel: Există diferenţe psihice şi constituţionale între un bărbat şi o femeie. Important este să nu fie şi la nivel juridic. E posibil ca pentru o femeie, dat fiind că ea este mai bogată emoţional, să fie mai greu să se implice. Dar toate celelalte aspecte şi, mai ales, „ce zice lumea“ ţin, de fapt, de normele sociale şi culturale. Sunt societăţi în care nu legăturile legalizate asigură coeziunea familială. Înţelegem însă că există o serie de precepte pe care le moştenim cultural de zeci, sute de ani şi le asimilăm ca atare, pe măsură ce ne dezvoltăm.
Vorbim despre cantitate? Cine suferă mai mult: femeia sau bărbatul?
Psiholog Victor Iovănel: E aberant să crezi că există diferenţe. Este o atitudine imorală atunci când înşeli şi este total greşit să crezi că unul suferă mai puţin doar pentru că are un anumit sex. Doare în aceeaşi măsură atunci când eşti „trădat“, indiferent dacă eşti femeie sau bărbat. Însă, îi este mai lesne mitocanului să spună: „Eu pot să fac ce vreau, că sunt bărbat“. Este un misoginism primitiv acesta. Nu poţi trăi la nivelul secolului XXI cu idei de acest fel. Eu rămân la părerea că aceste diferenţe sunt dominate de norme sociale, religioase, culturale. În societăţile moderne, ele sunt mai mici, în societăţile mai puţin dezvoltate, diferenţele se observă şi se manifestă mai pregnant.
Furie, orgoliu, sentiment de răzbunare. Stresul creşte şi posibilitatea de a lua decizii pripite, de a reacţiona impulsiv. Hotărârea de moment îl poate costa viaţa?
Psiholog Victor Iovănel: Fidelitatea este un concept care ţine strict de societate, de cultura existentă în acea societate. Iar infidelitatea nu este ceva învăţat ieri. Dacă mergem în timp, la romani, îi găsim foarte deschişi la un anumit tip de atitudine, la fel şi când vorbim de vechii greci. Homosexualitatea nu a apărut în epoca modernă. Iar în materie umană nu s-au făcut aşa progrese uluitoare ca în tehnică, să spunem. Omul devine infidel din motive felurite: fie din curiozitate, fie pentru că aşa a crescut, fie dintr-un… conformism la nonconformism, din spirit competitiv. Când prietenii se laudă cu „victoriile“ lor, trebuie să fii destul de sigur pe tine să te manifeşti altfel. Dar totdeauna este bine de analizat contextul. Pentru că, uneori, vinovat de relaţia extraconjugală nu este numai cel care înşală. Sunt situaţii foarte frecvente când partenerul participă pasiv la atitudinea celuilalt. Şi aici este vorba despre o disfuncţionalitate relaţională. Există şi situaţii în care, deşi sunt căsătoriţi, fiecare dintre parteneri îşi vede de viaţa lui. Totul este în regulă dacă amândoi sunt de acord. Tragedia este atunci când unul dintre cei doi nu poate accepta infidelitatea şi se refugiază în forme de depresie sau chiar în suicid. Acest lucru se întâlneşte însă atunci când persoana respectivă are o vulnerabilitate către acest tip de rezolvare a problemelor. Omul suferă pentru că i se zdruncină, în primul rând, sistemul lui de valori: ceea ce i se întâmplă este în neconcordanţă cu ce crede despre sine, cu ce crede despre celălalt. Este o reacţie greu de explicat, specific umană: să ne asumăm roluri care nu ne sunt specifice, pentru că nu facem o judecată obiectivă a situaţiei. Dar se întâmplă. Şi se poate muri din asta.
Opţiunea nu reprezintă altceva decât o alegere socială. Într-o oarecare măsură, ceea ce vedem în partenerii noştri nu este ceea ce sunt ei, ci ceea ce capătă forma socială a ceea ce, în interior, suntem noi…
Psiholog Victor Iovănel: Sunt oameni la fel de îndrăgostiţi până mor. Iar acest lucru este dovedit chiar şi statistic prin faptul că, la foarte scurt timp după moartea unuia dintre ei, celălalt membru al cuplului nu rezistă şi se stinge şi el. Iar eu consider, din experienţa mea de până acum, foarte important ca relaţia soţ-soţie să fie bazată pe sentimente reciproce. Nu este o condiţie suficientă, dar putem pleca de la ea. Mi se pare mult mai firesc, mai uman, decât să iei în calcul bănuţii, căsuţa, conturile etc. Iar pentru a dăinui… poţi apela la cei patru C. Până la urmă, este un joc format din detalii…
