În mod normal, apropiatul summit NATO ar trebui considerat evenimentul cel mai important de pe agenda politică strasbourgheză şi europeană imediată, date fiind implicaţiile pe care le-ar putea avea asupra unei multitudini de aspecte ale vieţii politice şi economice nu numai europene, ci şi la scară mondială. Sunt însă analişti politici aici, la Strasbourg, care consideră că dacă este aşteptat un eveniment cu adevărat important în această săptămână, respectiv o reuniune de înalt nivel ce ar putea schimba viaţa noastră cotidiană – putând oferi un răspuns crizei economice şi financiare actuale – acesta ar fi mai degrabă summit-ul G20 de astăzi, de la Londra. Din punct de vedere politic, spun analiştii, summit-ul NATO de la Strasbourg – Baden-Baden, mediatizat până la sufocarea populaţiei locale, va fi un eveniment secundar, aproape nesemnificativ sub aspectul rezultatelor, fără şansa de a bulversa ceva. De ce? Pentru că tot ceea ce va fi decis în metropola alsaciană şi la Baden-Baden este deja stabilit şi cunoscut. Mai clar: cine poate crede că noua politică a SUA în Afganistan va putea fi discutată şi finalizată în doar câteva ore de conferinţe, la nivelul a 28 de delegaţii? Fără îndoială, Washingtonul a stabilit deja „foaia de parcurs" în teatrul de operaţiuni respectiv, iar aliaţii se vor afla în situaţia de a lua cunoştinţă de ea şi a o urma. Revenirea Franţei în comandamentul integrat al NATO este şi ea o chestiune ce nu trebuie decât parafată. Cât priveşte reformarea NATO, pe care importanţi politicieni francezi, şi nu numai, au solicitat-o în nenumărate luări de poziţie din ultimele săptămâni, va rămâne, cu siguranţă, încă multă vreme, o problemă în discuţie. Dacă privim lucrurile mai îndeaproape, relevă, în context, editorialistul cotidianului strasbourghez Dernieres Nouvelles d’Alsace, acest summit al NATO „are mai degrabă o funcţiune psihologică". După era Bush, marcată de confuzie (elegant exprimându-ne), de divizare şi foarte adesea de respingere reciprocă, Statele Unite şi Europa doresc să-şi stabilească relaţii de un nou tip. Obama a promis, de altfel, o reînnoire a relaţiilor cu europenii, subiect la care cu siguranţă se va referi pe larg şi mai explicit la apropiatul summit de la Strasbourg. La rândul lor, europenii intenţionează să-i propună o cooperare atlantică „total renovată", solicitare insistent formulată de Paris înaintea deciziei de revenire în comandamentul militar integrat.
Categoric însă, spun comentatorii din capitala alsaciană, revenirea la relaţii transatlantice armonioase depinde în mare măsură de rezultatele reuniunii G20 de la Londra, ce precede summit-ul NATO. Mai exact, de compromisul la care vor ajunge – la Londra – americanii şi europenii privind modalităţile de relansare a „maşinii economice mondiale" şi de curăţare a finanţelor mondiale de activele toxice (prioritate americană), precum şi asupra insistenţelor Uniunii Europene vizând asanarea şi reglementarea sistemului financiar mondial. Pentru Paris şi Berlin, summit-ul NATO, în organizare europeană, are şi o importanţă simbolică. Mai întâi, pentru că el vine într-un moment în care Uniunea Europeană, minată de incertitudini în ceea ce priveşte soarta Tratatului de la Lisabona, practic viitorul ei instituţional, poate arăta că are totuşi un cuvânt influent la nivel mondial. Mai apoi, localizarea summit-ului la Strasbourg şi Baden-Baden este un nou prilej pentru a atrage atenţia că, în toate domeniile, inclusiv în privinţa raporturilor cu Washingtonul, NATO, Franţa şi Germania constituie „singurul motor european gata oricând să demareze", chiar dacă în ultimele luni, nu o dată, poziţiile lor au fost marcate de deosebiri, cu prioritate în ceea ce priveşte modalităţile de a contracara criza economică şi financiară.
Maria CORA (corespondenţă din Strasbourg)
