Urmaşii Viişorenilor privesc neputincioşi cum sătenii din Buzduc, comuna doljeană Drăgoteşti, le devastează conacul din localitate, pe care l-au moştenit de la părinţi. De la acoperiş, la ferestre, uşi, podea şi cărămida din ziduri, toate s-au făcut nevăzute, „găsindu-şi“ întrebuinţare prin gospodăriile celor din sat. Acum, ei au ajuns să stea la nişte vecini, care s-au îndurat de ei şi îi găzduiesc.
Nicolae Viişoreanu, unul dintre moştenitorii celebrei familii Viişoreanu, care a deţinut sute de hectare de teren în Oltenia şi proprietăţi imobiliare, a ajuns să trăiască din mila sătenilor din Buzduc, comuna Drăgoteşti. Deşi i s-au retrocedat aici „conacul“, cum îi spun localnicii, şi mai multe hectare de teren, moştenire de la tatăl său Ion Viişoreanu şi unchiul Radu Viişoreanu, nu are un acoperiş deasupra capului şi împreună cu soţia sa, Maria, stau la o familie din sat. Imobilul, cu o curte de 5.000 mp, l-a obţinut în anul 2002 în urma unui proces, fiindcă Primăria Drăgoteşti nu a catadicsit să-l retrocedeze de bunăvoie şi în conformitate cu prevederile legale. La acel moment, în clădire funcţiona Şcoala cu clasele I-IV. Acolo, Maria Viişoreanu şi-a găsit un post de învăţătoare şi împreună au locuit, o perioadă, în încăperile rămase libere. A fost o mare bucurie pentru cei doi soţi că au reuşit să facă pentru comunitate lucruri bune, aşa cum obişnuiau cei din familia Viişoreanu. Numai că, în scurt timp, şcoala a rămas fără elevi şi şi-a închis porţile. Fără o sursă de venituri, familia Viişoreanu a părăsit localitatea şi s-a întors în Bucureşti.
Conacul de pe pârâul Brâncoveanca
Conacul părăsit s-a degradat în timp şi a fost prădat ca în codru de săteni, mai ales de vecinii care vor să pună mâna pe bunurile Viişorenilor, după cum susţin actualii proprietari. Unicul moştenitor, Nicolae Viişoreanu, reîntors pe meleagurile natale, în anul 2008, hotărât să locuiască în casa de lângă pârâul Brâncoveanca, rămasă de la unchiul său Radu Viişoreanu, a găsit aici o ruină. Iar parcul de un hectar (din care a obţinut numai 5.000 mp), cu alei şi tufe de trandafir aşa cum a fost odinioară, acum era acoperit de bălării. Gardul a dispărut de mult, iar conacul, de altfel, una dintre cele mai impunătoare case din sat, a fost „văduvit“ de tocărie, sobe, acoperiş, podea, lambriul din lemn. Tavanele s-au prăbuşit în mare parte, iar din loc în loc se vede cerul. Ploile căzute în ultimul timp au udat podeaua din scândură veche, roasă de vreme. La tot pasul întâlneşti mormane de mizerie, doze de bere, pachete de ţigări mototolite şi cuiburi de şobolani. În două încăperi zac răsturnate câteva bănci din lemn, semn că „odăile“ au fost cândva clase de cursuri. Din sobele care îşi revărsau cu zeci de ani în urmă căldura în încăpere, acum nu au mai rămas decât mormane de pământ şi cărămizi sparte. Un miros greu de putred şi vechi îţi creează o stare de repulsie, parcă aştepţi ca podeaua să se rupă sub picioare sau tavanul să se prăbuşească. Încăperile sunt reci şi nu mai păstrează nimic din fastul de altădată. La ultima cameră, unul dintre pereţii exteriori a început „să se evapore“: zidul a fost spart, iar cărămizile, luate. Binevoitorii, spune familia Viişoreanu, nu sunt alţii decât vecinii care tânjesc de ani buni să pună mâna pe casă şi teren. „Noi ne-am întors să locuim aici, dar am găsit un dezastru. Locuim la nişte vecini, care au fost înţelegători şi ne-au găzduit, pentru că imobilul este impropriu unei locuinţe. Cu ajutorul unor prieteni voiam să amenajăm măcar o încăpere. Am încercat să lucrăm grădina şi să facem curat, dar sătenii îşi aduc aici animalele. Periodic constatăm că dispare câte ceva. Mai nou, cărămida din ziduri. Nu avem puterea să reconstruim casa şi astfel ea se degradează în timp. Am ajuns să locuim pe la vecini“, a spus Maria.
Actuala familie Viişoreanu a devenit neputincioasă, măcinată de procesele pe care le poartă din anii ’90 şi epuizată de drumurile făcute pe la uşile Primăriei Drăgoteşti.
Lupta hectarelor
Cei doi soţi spun că au renunţat la viaţa din Capitală şi au venit în Buzduc cu ani în urmă să-şi recapete bunurile pe care unicul moştenitor de sânge al Viişorenilor, Nicolae, are dreptul să le dobândească: 31 de hectare de teren arabil, case şi acareturi în vatra satului, cu o curte ce se întinde pe o suprafaţă de un hectar şi care au aparţinut lui Ion Viişoreanu, tatăl lui Nicolae, dar şi bunurile unchiului Radu Viişoreanu şi ale mătuşii Maria Viişoreanu- Petrescu, adică 37 de hectare de pământ extravilan, conacul cu curtea, care măsoară un hectar, şi alte 51 de hectare, întinse pe zona comunelor Drăgoteşti, Robăneşti şi Leu. Numai că aici s-au lovit de reticenţa localnicilor, de „mafia locală“, cum îi numeşte Maria Viişoreanu pe cei de la primărie, aflaţi în cârdăşie cu sătenii care vor să fie peste noapte proprietari pe bunurile Viişorenilor. „Povestea este lungă: din moştenirea rămasă după farmacistul Ion Viişoreanu, tatăl soţului meu, Nicolae, nu am reuşit să obţinem decât o parte din teren, 5.000 mp din totalul de un hectar, o parte din imobilul care era pe timpuri aici, dar nu putem să intrăm în posesia bunurilor pentru că s-a instalat un sătean, Ion Mitrică, zis Moraru, care şi-a deschis aici o cârciumă şi ne tot şicanează. Pentru terenul extravilan am primit acţiuni la IAS Robăneşti, dar echivalentul a 9,5 hectare, nu a 31“, a spus Maria Viişoreanu.
Radu Viişoreanu Nicolae s-a văzut obligat să împartă moştenirea magistratului cu fiica soţiei unchiului său, care fusese înfiată de bunici şi îi devenise soră chiar mamei sale. Cu aceasta au împărţit curtea conacului şi cele 37 de hectare de teren extravilan. Nici averea rămasă după mătuşa Maria Petrescu nu i-a revenit în totalitate. Cele 50 de hectare şi casa din Craiova au împărţit-o cu „fina“ Mariei, Sofica Niţu. Nimeni alta decât menajera acesteia, susţine Nicolae Viişoreanu, care pe patul de moarte a reuşit să-i smulgă acesteia un testament cu titlu universal. Cu toţi aceşti moştenitori, mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi, Nicolae Viişoreanu încă se războieşte prin sălile de judecată. Aceasta şi din cauza autorităţilor locale, care au eliberat adeverinţe şi titluri de proprietate după metoda primul venit, primul servit.
Cazul Viişoreanu
Autorităţile locale nu sunt străine de toate maşinaţiunile care au dus la distrugerea bunurilor Viişorenilor. Şi, la rândul lor, inventează poveşti cu „s-ar fi auzit, s-ar spune“ că Viişorenii ar fi lăsat bunurile care le-au aparţinut comunităţii din Buzduc. Ca şi cum, încolţiţi de ciuma comunistă, fraţii Viişoreanu au avut de ales sau timp să facă donaţii cu titlu gratuit. „Noi am făcut investigaţii şi am auzit că Viişorenii ar fi lăsat bunurile lor comunităţii, dar asta nu se ştie cu siguranţă. Oricum, îndreptăţit să ia acest conac este Nicolae. El acum se plânge degeaba, că de la noi l-a luat în stare bună. Este vina lor că l-au lăsat să se degradeze. Şi apoi cine nu are interes să pună mâna pe el? Acest Mitrică este primul interesat. Eu cred că şi avocaţii care îi reprezintă, pentru că au venit şi s-au interesat şi pe la noi. Chiar primăria le-a propus să le dea două sute de milioane (lei vechi – n.r.). Din păcate, ei sunt un caz, sunt foarte ciudaţi, iar prin modul în care se poartă nu prezintă credibilitate“, a afirmat Dumitru Dincă, primarul comunei Drăgoteşti.
Cât despre furturile repetate de pe „moşia“ Viişorenilor, primarul spune că îi va atrage atenţia paznicului din Buzduc să fie mai vigilent. Iar dacă află ceva, să „raporteze“ la poliţie sau la primărie. Cât despre oamenii legii, doi la număr, ei trebuie să asigure ordinea şi respectarea legii pe raza a şase sate, destul de întinse. De trei luni, postul a rămas şi fără şef. În Buzduc, poliţistul ajunge o dată pe săptămână, „când o duce maşina pe doamna doctor“.
De la singurul poliţist rămas la datorie în comună, Alexandru Mihăilă, am aflat că Nicolae Viişoreanu nu a depus nici o plângere la poliţie prin care să reclame furturile. „Tot ce mi-a spus acum câteva săptămâni este că i-au rupt crengile de la un tei. Dacă au cu ce, să vină la noi la sediu, dar peste câteva săptămâni. Eu acum sunt în concediu“, a spus Mihăilă.
Averea de la ţară
Neamul Viişorenilor era cunoscut pe valea pârâului Brâncoveanca. Toţi cei trei fraţi, Radu Viişoreanu, Ion Viişoreanu şi Maria Viişoreanu-Petrescu, copiii cunoscutului magistrat din perioada interbelică Nicolae Viişoreanu, au deţinut în comuna doljeană Drăgoteşti peste o sută de hectare de teren arabil, un conac în satul Buzduc, mai multe clădiri şi terenuri în vatra satului. Şcoala din localitate a fost ctitorită de Nicolae Viişoreanu şi i-a purtat, în perioada interbelică, numele. În zonă, Mănăstirea Popânzăleşti a fost ridicată din temelii de unul dintre descendenţii boierilor Viişoreni, Dumitrache Viişoreanu.
