O bătrână din comuna gorjeană Turcineşti are o indemnizaţie de 32 de lei. Femeia recunoaşte că, dacă nu ar avea grijă de ea unul dintre fii săi, ar muri de foame.
Nu a fost angajată niciodată, dar asta nu înseamnă că în viaţă nu a muncit. Frusina Berindei din satul Turcineşti are o indemnizaţie de 32 de lei şi aceasta obţinută după multe drumuri la Casa Judeţeană de Pensii Gorj, abia în urmă cu doi ani. Bătrâna de 75 de ani şi-a crescut copiii şi nepoţii, a avut mereu grijă de gospodărie şi a muncit pământul.
„Am muncit la câmp, în agricultură. Am avut animale, pomi, vie. Nu am fost angajată, e drept, dar a lucrat bărbatu-meu ceva vreme în armată. După el primesc acum o indemnizaţie mică“, a povestit femeia. În tinereţe nu s-a gândit niciodată că, odată ajunsă la senectute, va avea nevoie de o pensie. Bătrâna a rămas văduvă în urmă cu 13 ani, dar abia acum doi ani unul dintre copiii săi a mers la casa de pensii şi a făcut demersurile necesare pentru ca bătrâna să beneficieze de indemnizaţie.
Norocul bătrânei: fiul său
Norocul femeii este acela că locuieşte în aceeaşi casă cu unul dintre copii. „Dacă nu aş avea băiatul să aibă grijă de mine, aş muri de foame. Ce poţi să faci cu 32 de lei? Dau lunar pe medicamentele pentru inimă 20 de lei şi mai am nevoie şi de pastile şi unguente pentru reumatism. Nu aş putea să trăiesc din banii ăştia. Am mare noroc cu copilul meu şi familia lui“, a spus Frusina Berindei. Nici viaţa fiului ei nu este uşoară, pentru că, în vara acestui an, a luat un împrumut de la bancă, împreună cu soţia sa, iar acum cea mai mare parte din veniturile salariale se duc pe rata bancară.
„Avem şi noi greutăţile noastre pentru că a fost nevoie să ne împrumutăm la bancă pentru a repara casa şi acum avem o rată foarte mare. Fiul nostru şi-a cumpărat maşină şi tot salariul se duce pe rată. Aşa că, din ce ne mai rămâne, trăim toţi patru. Sănătoşi să fim, că ne descurcăm noi“, a spus nora bătrânei.
