Nu de mult am primit o scrisoare din partea comunităţii ştiinţifice din Lyon. Am fost invitat să prezint câteva repere din istoria ingineriei din România. Lyon este oraş partener cu Craiova. În Lyon funcţionează patru instituţii de învăţământ superior, iar două dintre ele poartă numele unor mari inventatori. În acest context, am realizat că amintirile despre oameni, fiinţe trecătoare, se păstrează prin documente cu viaţă lungă, fie că sunt scrise, fie că sunt monumente dedicate, adică statui, busturi sau tablouri. Uneori, amintirile despre personalităţi de valoare, fiinţe trecătoare, sunt ţinute la lumină botezând cu numele lor instituţii de utilitate publică, instituţii importante frecventate de mulţi oameni, de mulţi tineri. Numeroase universităţi poartă un nume cu rezonanţă pentru oraşul în care funcţionează sau pentru domeniul lor de formare. Multe altele poartă numele unor mari inventatori. Obiceiul există în toată lumea. A fost practicat şi la Lyon. Una dintre universităţile de aici este „Lumière“, înfiinţată în 1973 prin reorganizarea Universităţii din Lyon, creată în 1896. Numele său aminteşte de fraţii Auguste şi Louis Lumière.
Povestea primei proiecţii publice a unui film
Auguste Lumière s-a născut pe 18 octombrie 1862, în oraşul Besançon, iar fratele său, Louis, doi ani mai târziu, pe 5 octombrie 1864.
Ei sunt model de colaborare între doi fraţi, sunt model de perseverenţă pentru perfecţionarea unei soluţii tehnice: cinematograful. Au avut şi alte preocupări ştiinţifice. Auguste, ca biolog, a studiat patogenia anafilaxiei şi reumatismului, precum şi terapeutica bazată pe săruri de magneziu. Louis s-a ocupat, în timpul primului război mondial, de reperajul acustic al avioanelor şi a creat încălzitorul catalic pentru aeronautică.
Louis Lumière a lucrat în laboratorul tatălui său, Antoine Lumière, fotograf în Lyon, iar în 1881, la 17 ani, a inventat o emulsie care permitea realizarea fotografiei instantanee.
Anul 1895 a fost pentru familia Lumière unul de succes. Atunci au deschis la Lyon uzina Monplaisir, destinată fabricării aparatelor de fotografiat. Tot în 1895, Auguste şi Louis Lumière inventează aparatul cinematografic propriu-zis, care era, în acelaşi timp, şi aparat de filmat, şi aparat de proiecţie, pe care l-au prezentat Academiei de Ştiinţe din Paris la 22 martie 1895. Au numit acest aparat „Cinèmatographe“, un nume care s-a răspândit în întreaga lume, un nume care a rămas. Pentru a respecta regulile de etică profesională, trebuie spus, măcar în treacăt, că în acea perioadă au fost şi alţi inventatori care s-au ocupat de proiectarea unor imagini mişcătoare. Fraţii Lumière au prezentat aparatul, dar şi primul film – „La sortie des Usines Lumière“: un grup compact de bărbaţi şi femei care râd, fac semne, se dispersează.
Ulterior, aparatul a fost separat în două cu funcţii distincte: unul pentru filmare şi altul pentru proiecţie.
În 28 decembrie 1895, la cafeneaua „Grand Café“, de pe Boulevard des Capucines din Paris are loc prima proiecţie publică a unui film, realizată de fraţii Lumière. Filmul proiectat avea titlul „Sosirea unui tren în gară“, dura 35 de secunde şi prezenta intrarea unei locomotive cu abur în gara Ciotat, situată pe malul Mării Mediterane, o staţiune estivală în vogă la vremea respectivă, dar şi cu un şantier naval în expansiune.
Data de 28 decembrie 1895 marchează nu numai prima proiecţie cinematografică, ci şi naşterea unei noi arte, arta cinematografică, cea de-a şaptea artă, cum mai este cunoscută, şi a unei noi industrii, industria cinematografică.
Cinematograful de ieri
Primul promotor al noii arte şi industrii se poate spune că a fost Louis Lumière. El realizează primele filme alegând subiecte hazlii din fabrica lor de aparate de fotografiat. Astfel au fost realizate pelicule ca: „Tâmplarul“, „Fierarul“, „Dărâmarea unui zid“. Alte subiecte, tot hazlii, sunt alese din viaţa de familie: „Dejunul lui Bébé“, „Borcanul cu peştişori roşii“, „Ceartă între copii“, „Partida de cărţi“, „Partide de table“, „Pescuitul crevetelor“.
Auguste Lumière filmează câteva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea tatălui lor, una dintre ele numindu-se „Femei care ard ierburi“.
Louis Lumière a fost primul operator de actualităţi. În iunie 1895, când proiecţia cinematografică se făcea numai sub titlu de experienţă, el filmează, cu ocazia Congresului de fotografie, sosirea participanţilor coborând din vapor la Neuville sur Saone. Succesul obţinut de fraţii Lumière cu prima proiecţie cinematografică îi determină să angajeze operatori care să înregistreze pe peliculă aspecte din viaţa cotidiană. Aceştia sunt cei care au făcut posibilă apariţia jurnalului de actualităţi, a documentarului, a reportajului. Primul montaj de film îl realizează Louis Lumière prin unirea a patru filme cu durata de un minut despre activitatea pompierilor (ieşirea cu pompa, punerea în baterie, atacul focului şi salvarea).
În 1896 este înfiinţată Universitatea din Lyon.
Filmul a fost multă vreme socotit un amuzament de bâlci, tratat cu dispreţ de oamenii care se considerau serioşi. Din fericire, au fost şi oameni care au văzut în această tehnică o nouă metodă de investigare ştiinţifică. Astfel, între 1898 şi 1902, profesorul român Gheorghe Marinescu realizează mai multe filme ştiinţifice pentru depistarea tulburărilor manifestate în mers de bolnavii internaţi la Clinica de neurologie de la Spitalul „Pantelimon“ din Bucureşti, prin studiul gesturilor şi atitudinilor acestora. Prin acest film, Gheorghe Marinescu a fost primul în lume care a aplicat cinematografia în cercetarea ştiinţifică.
La numai un an de la prima proiecţie din Paris, pe 27 mai 1896, în saloanele din Bucureşti ale ziarului L’Indépendance Roumaine este proiectat filmul „Sosirea unui tren în gară“. După un an, pe 8 iunie 1897, se prezintă în acelaşi loc primele trei subiecte de actualitate româneşti legate de serbările de la 10 mai 1897.
În 1900, fraţii Lumière au depus un brevet de invenţie pentru cinematograful stereoscopic, iar în 1904 realizează placa fotografică autocromă, cu ajutorul căreia se perfecţionează fotografia în culori.
În 1907, Sala circului „Sidoli“ din Iaşi este amenajată şi transformată în prima sală de cinematograf din România, în care se puteau face proiecţii cu caracter permanent, iar în mai 1909 se deschide la Bucureşti „Cinema Volta“.
În 1920, Louis Lumière prezintă la Academia de Ştiinţe din Paris o sinteză a cercetărilor efectuate asupra fotografiei în relief.
În 1924, inginerul român Dumitru Daponte face primele încercări pentru a realiza cinematograful în relief. El a conceput o cameră de luat vederi cu două obiective pentru ca perceperea reliefului să rezulte prin proiectarea simultană pe ecran a ambelor imagini filmate cu cele două obiective.
În 1935, Louis Lumière pune la punct cinematografia în relief cu ajutorul anaglifelor, adică prin folosirea culorilor suplimentare, câte una pentru fiecare ochi, şi reconstituirea corespunzătoare prin ochelari în două culori – roşu şi verde.
Louis Lumière a murit pe 6 iunie 1948 în Bandol, Var, iar August Lumière, pe 10 aprilie 1954, la Lyon.
