„Jurnalul unui geniu“, de Salvador Dali,
Editura Humanitas
Salvador Dali este cunoscut la nivel mondial pentru megalomania şi egocentrismul pe care nu a ezitat să şi le afişeze cu fiecare ocazie. Ceea ce nu ştie prea multă lume este că, în afara operelor lui în domeniul picturii suprarealiste, Dali a scris câteva cărţi în care şi-a afişat, fără pic de modestie şi pudoare, caracterul şi viziunea de geniu. Scriitura afişează încă din titlu iubirea de sine a autorului ei: „Jurnalul unui geniu“. În interiorul paginilor ne întâlnim cu ciudăţeniile pictorului, explicate în detaliu în perioada 1952-1963. Dali vorbeşte despre el la persoana a treia, uneori numindu-se „divinul Dali“ sau, pur şi simpu, „divinul“. Explică în mod savant tabieturile şi plăcerile lui ciudate, şocându-i pe cititorii pudici şi timoraţi. Îşi recunoaşte obsesiile faţă de Hitler şi rinoceri sau pasiunea nestăvilită pe care i-o poartă soţiei şi muzei sale, Gala Diaconov. Obişnuia să se plimbe pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosea pentru a atrage atenția asupra lui. Gândul că ar putea trece neobservat era, pentru el, la fel de insuportabil ca sărăcia și smerenia. Acest jurnal este monumentul pe care Dali îl înalţă gloriei personale, fără pic de modestie. Pe tot parcursul jurnalului său suprarealist, Dali confirmă publicului larg ceea ce a spus chiar el: „Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul“.
