Zilele Teatrului Liric au adus pe scena instituţiei, pentru întâia oară în cadrul sărbătoririi lor, o premieră. În seara de 24 martie, opereta „Văduva veselă“ de austro-ungarul Franz Lehár, în regia şi adaptarea Arabelei Tănase, a pus comedia în prim-plan. Cu o coregrafie realizată de Emilian Belcin şi o scenografie de Răsvan Drăgănescu, piesa şi-a adunat binemeritate aplauze.
Povestea urmăreşte un pentagon amoros, redat cu succes în cele trei acte ale piesei. Acţiunea se desfăşoară în Paris, unde baronul Mirko Zeta, ambasadorul Marelui Ducat de Pontevedro, organizase un bal în cinstea monarhului ţării sale. Alături de el este Valencienne, baroneasa, care era supusă insistenţelor amoroase ale lui Camille de Rosillon, ataşat al ambasadei. În scurt timp, lumea află că va sosi la petrecere Hanna Glavary, văduva veselă şi milionară a unui bărbat mult prea în vârstă. „Domnilor, în căsnicie importantă este încrederea“, îşi avertizează baronul oaspeţii cârcotaşi.
Văduva „cea mai răsfăţată dintre pariziene“ îşi face apariţia. Mereu înconjurată de bărbaţi, ea îi roagă respectuos să se treacă „pe agenda ei“ pentru a dansa. Baronul nu o invitase însă pentru dans, ci pentru salvarea statului Pontevedro de la faliment: „Dacă Hanna se mărită cu un parizian, banii vor lua drumul străinătăţii“. Pentru asta, ambasadorul i-l pregătise Hannei pe Danillo Danilovici, prim-secretar al ambasadei şi fost iubit al văduvei.
Intriga o constituie pierderea unui evantai pe care Camille îi scrisese o declaraţie baronesei. Planul celor doi era ca Hanna să se mărite cu Camille şi astfel o posibilă aventură dintre ei nu ar fi fost depistată. Dar cu asta n-ar fi fost de acord baronul, care îl constrânge pe Danillo să se însoare cu văduva, în ciuda refuzului său: „Asta se numeşte trădare de patrie!“.
Comedia presupusei infidelităţi
Actul doi are loc la petrecerea Hannei. Aici, Camille şi Valencienne sunt surprinşi cochetând de către Niegus, secretarul ambasadei. Ascunşi într-un pavilion, cei doi sunt spionaţi de baron, care îşi recunoaşte cu stupoare soţia. Inspirat, Niegus o cheamă pe Hanna lângă Camille, iar cei doi par să rămână împreună la sfârşitul actului doi.
Sala de bal a Hannei, decorată ca la „Maxim“, un local frecventat de bărbaţii Parisului, reprezintă locaţia pentru ultimul act. Printre paşii de cancan ai dansatoarelor de cabaret, Hanna cedează insistenţelor lui Danillo de a-l refuza pe Camille şi decide să se mărite, într-un final, cu fostul ei iubit. Baronul descoperă că evantaiul era al soţiei sale, dar că şi ea îi scrisese, la rândul ei, un răspuns lui Camille: „Sunt o soţie credincioasă!“. Toţi răsuflă uşuraţi: încurcăturile amoroase se rezolvă şi povestea se termină cu bine.
Opereta a luat sfârşit în tumultul de aplauze al publicului, care a ştiut să-şi arate recunoştinţa după o comedie spumoasă şi încântătoare. Încă de la premiera ei din 1905, „Văduva veselă“ s-a bucurat de un succes internaţional şi continuă, la fel ca în Craiova, să fie adusă la viaţă pe scenele de teatru din întreaga lume.
