Octavian Goga
Octavian Goga s-a născut pe 1 aprilie 1881. A fost poet, politician de extremă dreaptă, dar şi prim-ministru al României, pentru o perioadă scurtă de timp. Goga s-a impus ca ziarist strălucit prin articolele publicate în revista Ţara noastră, ziarele Epoca şi Adevărul, revista Flacăra şi revista România, proza sa jurnalistică fiind comparabilă, stilistic şi tematic, cu a celei eminesciene.
În numărul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098), ziarul Tribuna din Sibiu i-a publicat prima poezie, „Atunci şi acum“, semnată Tavi. Ion Pop-Reteganul de la Revista ilustrată (Bistriţa) i-a scris la poşta redacţiei: „Ai talent, tinere amic, cultivează-l cu diligenţă, că poţi deveni mare. Ziua bună de dimineaţă se arată. Nu cumva să neglijezi datorinţele de studinte“. După aceste încurajări, i se publică pe o jumătate de pagină poezia „Nu-i fericire pe pământ“. Goga, elev la liceul cu limbă de predare maghiară din Sibiu, încă nu împlinise şaptesprezece ani.
Sextil Puşcariu, I.L. Caragiale, George Coşbuc, Alexandru Vlahuţă, Eugen Lovinescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, George Panu au formulat aprecieri de preţuire la adresa lui. Considerat poet al neamului, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, poetul s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.
Activitatea literară a lui Octavian Goga a fost dublată de o susţinută activitate politică şi socială. Goga a devenit, la începutul secolului al XX-lea, mesager al tuturor aspiraţiilor naţionaliste susţinute de românii transilvăneni.
În 1920, Goga a fost ales membru al Academiei Române, discursul de recepţie fiind intitulat „Coşbuc“. În 1924, poetul a primit Premiul Naţional de poezie şi Premiul „Mihail Sadoveanu“ pentru proză.
