O provocare: rezumatul a 160 de ani de teatru craiovean în numai 44 de pagini
Iată că acest lucru a fost posibil prin intermediul celor care lucrează cu pasiune şi dedicare în cadrul acestei instituţii importante. Ei ne-au reamintit că au existat, de-a lungul vremii, extrem de multe talente, actori cu potenţial uimitor, dar şi oameni cu suflet mare, care nu s-au dat înapoi din a încerca să ducă Teatrul Naţional din Craiova pe cele mai înalte culmi artistice. Iar ei încă există, fără doar şi poate, dincolo de masca de ciment şi marmură a bătrânei instituţii.
Scena Naţionalului din Craiova a celebrat, anul trecut, prin revista SpectActor (şi nu numai), peste un secol şi jumătate de artă teatrală. Dacă o răsfoim, ne vom familiariza cu începuturile Naţionalului craiovean sau vom da de „paginile de istorie sentimentală“, în care marile personalităţi ale Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ îşi spun povestea care le-a adus pe scena acestui lăcaş de cultură.
Au semnat, în acest număr festiv, nume precum Emil Boroghină, Mirela Cioabă, Nicolae Coande, Mircea Cornişteanu, Valer Dellakeza, Valeriu Dogaru, Ilie Gheorghe, Valentin Mihali, Tamara Popescu, Silviu Purcărete sau Nataşa Raab.
„Grea misie…“, spune secretarul literar al teatrului, Nicolae Coande, căruia i-a revenit sarcina de a face acest număr de revistă. „Cât de grea?“, vă veţi întreba. „Vă fac o confidenţă: întrucât arhiva teatrului – una foarte bogată – ne aparţine, ar fi trebuit, aparent, să nu ne ia foarte mult timp. Însă nu a fost deloc aşa, tocmai pentru că este bogată şi pentru că o selecţie optimă e greu de făcut. Totuşi, selecţia făcută e riguroasă, corectă şi i se datorează în special domnului Emil Boroghină. Domnia Sa a făcut o excavare, în arhivă, dar şi în biblioteca personală, a celor mai reprezentative momente din istoria acestui teatru. Mie mi-a revenit partea «diurnă», ca să zic aşa, documentarea care viza prezentul acestei instituții, precum şi coordonarea materialelor din SpectActor“, a mărturisit Nicolae Coande.
„Un Profesionist adevărat“
Uimiţi fiind de lucrurile care se făceau pe vremuri pentru Naţionalul nostru, este firesc să ne întrebăm dacă mai există aceeaşi implicare şi astăzi.
Nicolae Coande ne spune că „fiecare epocă are propriile ei posibilităţi de lansare şi promovare a momentelor de vârf, şi nu numai. Fiecare directorat în parte, şi au fost 40 până în prezent, a avut aportul său la consolidarea imaginii naţionale, şi internaţionale – când s-a putut, a acestei instituţii de vârf. Numeroasele turnee şi festivaluri la care Teatrul Naţional «Marin Sorescu» participă şi în prezent, ca şi distincţiile şi premiile obţinute în ultimii ani, atestă că instituţia are un program coerent de promovare a spectacolelor montate aici. Pe lângă acestea, după cum poate vă este cunoscut, TNC promovează şi alte manifestări conexe, dacă nu ne referim decât la Întâlnirile «SpectActor» sau la «Duminicile de poezie». Chiar existenţa în al cincilea an a revistei SpectActor dovedește că actuala conducere a TNC este preocupată de consolidarea imaginii instituţiei, a actorilor săi“.
O provocare şi mai mare o reprezintă definirea Teatrului Naţional în doar câteva cuvinte. El este numit „un Profesionist adevărat“ de către secretarul lui literar, care aminteşte că, în România, numai Teatrul Naţional din Timişoara mai are o astfel de revistă. Totuşi, „promovarea printr-o revistă, fie ea şi de relevanţă, este destul de limitată. Gustul pentru teatru trebuie educat din şcoală şi continuat pe tot parcursul vieţii unui om. Ne străduim, prin acţiuni concrete, precum cele arătate mai sus, dar dorim diversificarea ofertei noastre prin discuţii cu publicul, la care să participe actori ai instituţiei. Tocmai pentru ca figura artiştilor să nu rămână doar pe vreun afiş sau în sala de spectacol, ci să intre mai decis în viaţa craiovenilor care trebuie să-şi merite actorii excepţionali pe care îi au“.
Un Profesionist plin de profesionişti, am putea spune; pentru că nu este şi nu a fost niciodată uşor să menţii, într-un oraş, dragostea pentru scenă, darămite să îi şi scrii o scurtă istorie care acoperă, cu siguranţă, evenimentele pe care ar trebui să le cunoască şi cel mai novice într-ale teatrului.
