Destul de cunoscut în Oltenia şi mai puţin în restul României, Gheorghe Chiţu a fost o personalitate de prim rang a meleagurilor noastre.
Povestea lui începe în 1828, în Oboga, judeţul Romanaţi, în colţul de sud-vest al Olteniei, între Olt şi Dunăre. Aici vede lumina zilei pe 24 august. Tatăl său, un mic negustor de cojoace, ştiutor al limbii greceşti, s-a refugiat din calea turcilor, aşezându‑se cu familia în părţile Romanaţilor.
Începuturi
Copilul şi adolescentul Gheorghe a învăţat în Craiova, la Şcoala Centrală, sub îndrumarea profesorului Ioan Maiorescu. Datorită sârguinţei lui s-a remarcat imediat, el fiind luat sub aripa ocrotitoare a caimacamului I. Bibescu. Acesta i-a asigurat condiţiile necesare de studiu la renumitul Liceu „Sf. Sava“ din Capitală.
Olteanul a devenit profesor la Colegiul „Sfântul Sava“ chiar în preajma Revoluţiei de la 1848. Deşi avea doar 20 de ani, Comitetul Central Revoluţionar din Bucureşti l-a numit printre cei 31 de comisari cu propaganda din Oltenia. A cutreierat satele Olteniei cu promovarea, dar a scris mult pentru publicaţia revoluţionară Naţionalul. El obişnuia să spună că „un popor, pentru a-şi apăra virtutea, trebuie să viseze sau să moară liber“. După stingerea conflictelor, unii dintre revoluţionari au fost izgoniţi în afara graniţelor ţării, printre aceştia fiind şi Gheorghe Chiţu, care pleacă la Viena. Acolo urmează studiile juridice, luându-şi licenţa în Drept în 1857.
Revenit de pe meleagurile străine, Gheorghe Chiţu pune în aplicare cunoştinţele acumulate în timpul studiului. El editează ziarul Vocea Oltului, apoi intră în magistratură şi este numit, în 1859, preşedinte al Tribunalului Comercial şi procuror la Curtea de Apel. În 1860 se va retrage şi va profesa magistratura, distingându-se ca un bun cunoscător al legilor şi ca un talentat orator.
Funcţii şi realizări
Între 1864 şi 1866, Gheorghe Chiţu a fost primar al Craiovei. În scurt timp devine unul dintre liderii liberali din Oltenia, iar în aprilie 1866, din funcţia de conducător al oraşului, are grijă să se facă o bună primire principelui Carol în drumul său spre ocuparea tronului României. El a organizat Baroul Dolj în 1864 şi l-a condus până în 1876, când a fost ales senator şi a părăsit Craiova, stabilindu-se în Bucureşti, unde a profesat la catedra de Ştiinţe Juridice. Din anul 1866 va fi, pe rând, deputat, senator, ministrul finanţelor (succesor al lui I.C. Brătianu şi predecesor al lui Gheorghe Lecca), ministrul justiţiei, ministru de interne în guvernele conduse de Ion C. Brătianu, iar pe 24 mai 1875 se numără printre fondatorii Partidului Naţional Liberal.
În şedinţa parlamentară din 28 iunie 1871, an în care era ministru al instrucţiunii şi cultelor, Gheorghe Chiţu a depus un amendament privind alocarea în bugetul pentru 1872 a unei sume „de 10.000 lei pentru înfiinţarea unei şcoli de comerţ la Craiova“. Prin Ordonanţa nr. 3992 din aprilie 1877, mentorul şi promotorul învăţământului comercial din Oltenia a făcut posibilă deschiderea cursurilor Şcolii Publice Comerciale din Craiova, materializându-se astfel ideea ctitorului ei. Într-o primă etapă (1877-1893), instituţia s-a numit Şcoala Publică Comercială din Craiova, având cinci clase. Într-o a doua etapă (1893-1903) a activat sub numele de Şcoala inferioară de gradul I, creată prin decizia ministrului P.P. Carp în 1893, şi Şcoala Comercială de gradul II, creată la 1 septembrie 1898. Ulterior, prin aplicarea „Legii Haret“, în 1899, Şcoala Comercială de Gradul I devine Şcoala Comercială Elementară „Gheorghe Chiţu“ (1909), unde a predat dreptul comercial (octombrie 1878 – noiembrie 1891).
Chiţu a fost preşedinte al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român (iunie 1887 – iunie 1888). Pentru merite deosebite în dezvoltarea învăţământului şi culturii româneşti a fost ales membru titular al Academiei Române, pe 27 iunie împlinindu-se 132 de ani de la alegerea lui în funcţie. Îmbolnăvindu-se grav, Gheorghe Chiţu s-a retras din viaţa publică în 1889 şi a murit după o grea suferinţă pe 24 octombrie 1897, la 69 de ani.
