Antonio Salieri
Antonio Salieri, născut la 18 august 1750 în Legnago, Italia, a fost un compozitor și dirijor, maestru al Capelei Imperiale din Viena, rival al lui Mozart și îndrumător al lui Beethoven, Schubert și Liszt, un important muzician al timpului său. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt „Europa recunoscută“, „Danaidele“ şi „Falstaff“. Se crede că ar fi fost implicat în moartea lui Mozart, deși majoritatea celor specializați sunt de părere că suspiciunea este nefondată. Crescut într-o familie prosperă, Salieri a studiat vioara și clavecinul, toate elementele vocalismului, dar şi basso continuo cu Giovanni Battista Pescetti la Veneţia. Tot acolo, în 1766, Salieri l-a întâlnit pe Florian Leopold Gassmann, compozitorul curții imperiale din Viena, care l-a invitat să i se alăture în oraşul său. Acceptă şi studiază compoziția cu Gassmann, rămânând la Viena pentru restul vieţii. După moartea lui Gassmann, Salieri a devenit compozitor al curții. A devenit Kapellmeister Imperial în 1788, funcție pe care a ocupat-o până în 1824. A fost președinte al Societăţii Artiștilor Muzicali (1788-1795), vicepreședinte după 1795 și s-a ocupat de concertele ei până în 1818. A atins un statut social elevat și era asociat cu nume precum Joseph Haydn sau Louis Spohr. Salieri a murit la 7 mai 1825 şi este îngropat în Zentralfriedhof (Viena). La înmormântarea sa, propria compoziție „Recviem în C major“ a fost cântată pentru prima oară.
