http://www.youtube.com/watch?v=2sbgyxdYAaY
Costel Baciu, un tânăr de 25 de ani din comuna Breasta, este unul dintre oamenii pentru care singurul gând zi de zi şi noapte de noapte este acela de a avea o inimă nouă, care să îi bată aşa cum o făcea acum patru ani, înainte să se îmbolnăvească. De atunci, singura lui speranţă de viaţă e o listă de transplanturi aflată în registrele Institutului Inimii de la Târgu Mureş.
Costel a terminat şcoala de mecanici auto în Craiova, după care a lucrat trei ani pe şantier, în construcţii. Pentru că a muncit mult şi în condiţii grele a făcut o răceală puternică, aceasta provocându-i boala de inimă. L-am găsit cufundat în tăcere în camera sa mică, colorată în verde şi roz, culori care par că încearcă să îi dea puterea de a visa neîncetat la o nouă viaţă. Se uită pierdut spre fereastră şi îmi spune că nu mai suportă să trăiască aşa. „Simt cum îmi bate inima rău în fiecare zi. Dar mă mai calmez cu tratamentul pe care îl am“. În fiecare dimineaţă, când îşi aude fraţii că pleacă la muncă şi el rămâne acasă pentru că nu mai are putere nici să ridice o sticlă de apă, prin inima lui bolnavă trece fiorul neputinţei. Un lucru pe care numai cine e ţintuit la pat îl poate înţelege, o durere transformată în tăcere şi rugăciune.
Patru ani de drumuri
şi nici o şansă
Acum patru ani au început drumurile lui Costel prin spitale din ţară, însoţit de tatăl său, care nu a încetat nici o clipă să spere că va reuşi să îşi ţină copilul în viaţă. „Am fost cu el la spitalul din Craiova, la domnul doctor Militaru. M-am rugat de el să îl trateze şi aşa a făcut. Pot spune că datorită lui băiatul încă trăieşte. Tot el ne-a trimis la spitalul din Timişoara“. Din cauza supărării, tatăl lui Costel a făcut două accidente vasculare şi spune cu lacrimi în ochi că, deşi puterile i s-au împuţinat, dorinţa de a-şi vedea băiatul sănătos îi dă forţa să mai lupte. Continuă să caute o soluţie cu aceeaşi îndârjire şi speră la noi şanse pentru băiatul său, pe care vrea să îl vadă aşezat la casa lui: „Cu voia lui Dumnezeu, că numai în el mai avem speranţă, poate o să aibă o şansă la viaţă. Mă gândesc să se însoare şi el, să îl ştiu bine“.
Dar Costel nici nu îndrăzneşte să se gândească la asta şi, parcă lipsit de orice speranţă, lasă capul în jos.
Viaţa lui Costel stă
pe lista de aşteptare
De la Craiova, cei doi au ajuns la Timişoara, unde băiatului i s-a făcut un nou set de analize, după care doctorii au dat acelaşi verdict: inima trebuie operată. „La Timişoara am stat o lună şi am plătit toate analizele. Am de atunci chitanţe în valoare de 40 de milioane“, mărturiseşte Ion Baciu, cu ochii înecaţi în lacrimi. Cât a stat acolo, pe lângă medicamente, a fost nevoit să îşi plătească şi cazarea pe o lună, povesteşte tatăl, care a stat la capul băiatului său zi de zi, de la şapte seara până la şapte dimineaţa. În fiecare dimineaţă se oprea la biserica din curtea spitalului, unde se ruga ca Dumnezeu să facă o minune pentru băiatul său.
După o lună petrecută în saloanele şi pe holurile spitalului din Timişoara, doctorii l-au trimis pe Costel la Institutul Inimii din Târgu Mureş. După trei zile de investigaţii medicale, băiatului i s-a spus că va fi trecut pe o listă de aşteptare pentru transplant de inimă. Din 2010, viaţa lui Costel e trecută pe lista de aşteptare. Nu ştie a câta este la număr inima lui, ştie doar că acum singurul lucru care îl mai ţine în viaţă este tratamentul prescris de doctori şi iubirea familiei, care nu încetează să se roage pentru o minune. Cu teama că inima lui se poate opri oricând şi prins în ghearele unui sistem la fel de bolnav ca şi el şi ale unui destin crunt de care pare să nu mai aibă scăpare, băiatul se îngrijeşte cât poate de mult. Ţine regim alimentar, nu face efort şi doctorul care îl consultă spune că e pe „linia de plutire“. „A fost şi mai rău, avea picioarele umflate, i-au scos lichid din burtă şi tuşea foarte rău. Acum e cât de cât bine“, spune Ion Baciu.
„O zi pentru mine
e grea…“
Singura activitate pe care o are băiatul constă în îngrijirea celor câteva flori din faţa casei. Ar vrea să muncească, dar nu poate. „O zi pentru mine e grea…“, şopteşte el încet, îşi încruntă sprâncenele şi oftează. Spune că nu mai suportă viaţa pe care o are, s-a săturat să trăiască din medicamentele pe care le ia de trei ori pe zi. „Ieri m-am pomenit cu el că mi-a zis că i s-a urât şi că mai bine s-ar omorî“, spune tatăl băiatului, care încearcă mereu să-şi încurajeze copilul. Dar Costel pare că nu vrea să mai creadă în nimic şi când aude de încurajări face un semn de neîncredere şi se opreşte cu greu să îi spună tatălui său să tacă. Dacă îl întrebi ce speranţe şi ce aşteptări mai are de la viaţă, Costel răspunde cu un zâmbet timid: „Să mă fac bine!“.
Pensia pe care băiatul o primeşte de la stat este de 390 de lei, o sumă infimă şi care nu îl ajută nici pe departe să uite de greşelile sistemului. Tatăl are şi el o pensie de 380 de lei, iar mama este casnică. Speranţa lor acum este ca în toamnă să mai poată ajunge o dată la Târgu Mureş, la un control, pentru că nu a mai fost acolo de mult timp, dar banii nu ajung şi gândul că nu mai ştiu în ce stadiu e boala macină toată familia.
Costel Baciu speră să găsească oameni care să-l ajute să strângă suma necesară pentru a merge la Târgu Mureş, ca să facă un nou control medical.
Institutul Inimii din Târgu Mureş, desfiinţat
Institutul Inimii din Târgu Mureş a fost desfiinţat în urmă cu doi ani şi transformat într-o secţie a Spitalului Judeţean. În tot acest timp, conducerea unităţii a încercat să convingă autorităţile să revină la statutul iniţial. La institut nu se mai fac transplanturi de foarte mult timp. Totul s-a întâmplat în urma unei decizii a guvernului și a Ministerului Sănătății.
În 2009, 158 de persoane se aflau pe lista de așteptare de la Institutul Inimii. 15 dintre aceste persoane au murit. În 2010, 125 de persoane aveau nevoie de transplant. 20 au murit. În 2011, dintre cei 114 oameni aflați pe listă, mai bine de jumătate au murit. Nicăieri în țară nu se mai face o intervenție atât de complicată, singura variantă pentru bolnavi fiind un transplant în străinătate, unde prețul este de zeci de mii de euro. În România, aproximativ 2.500 de persoane trăiesc datorită unui transplant de organ. Pe lista de aşteptare pentru a primi o nouă şansă la viaţă se află alţi 3.000 de pacienţi, potrivit unui reportaj realizat de Digi24.
Cum îl puteţi ajuta pe Costel Baciu
Pentru fiecare dintre dumneavoastră care dispune de o sumă de bani pe care doreşte să o doneze, Fundaţia Gazeta de Sud a deschis conturile în RON şi EURO la Banca Unicredit Ţiriac, sucursala Craiova.
» CONT RON: RO74 BACX 0000 0030 2887 2000
» CONT EUR: RO47 BACX 0000 0030 2887 2001
Dacă doriţi să faceţi alt gen de donaţii sau să vă implicaţi în orice fel pentru ajutorarea lui Costel Baciu, vă puteţi alătura iniţiativei Fundaţiei GdS, contactând reprezentanţii fundaţiei: Cristina Oprea – [email protected] sau Daniela Fundeanu – [email protected]
