Eugenia Negreţ este una dintre cele mai bune studente ale Facultăţii de Medicină din Craiova. Ea ne oferă o lecţie despre puterea de a lupta cu o boală gravă, osteosarcom de mandibulă. Vestea bună este că s-a descoperit tratamentul pentru această boală. Viaţa ei ţine de câţiva bani.
Deşi se luptă cu dureri groaznice, fata de 22 de ani are puterea să meargă mai departe. Nu a renunţat la facultate şi visul ei este să fie sănătoastă ca să poată ajunge doctor. A luptat mult, a învăţat pe măsură. Nu îşi doreşte altceva decât să i se ofere o şansă la viaţă.
Problemele de sănătate ale Eugeniei au apărut în 2007, când a fost diagnosticată cu osteosarcom de mandibulă, una dintre cele mai grave forme de cancer. Din acel moment au început lupta şi drumurile Eugeniei la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca. La 15 ani, înainte de examenul de capacitate, când toţi colegii ei se pregăteau intens pentru admiterea la liceu, Eugenia se pregătea pentru prima operaţie şi pentru primele citostatice. Cu dureri şi lacrimi în ochi, dar cu dorinţa de a merge mai departe, fata a reuşit să susţină şi examenul de capacitate şi a intrat cu una dintre cele mai mari medii la Colegiul Naţional „Ştefan Velovan“ din Craiova.
În liceu mereu a fost printre premianţi. Niciodată nu s-a plâns colegilor sau profesorilor. Curajoasă şi mereu zâmbitoare, Eugenia este un exemplu de reuşită şi pentru colegii de liceu. „Eugenia este o luptătoare. Deşi în timpul liceului stătea mai mult la spital decât la şcoală, în zilele când venea îşi susţinea toate lucrările de control şi răspundea tot timpul la ore. De cele mai multe ori lua note mai mari decât noi. Este un exemplu de curaj şi o tânără care trebuie ajutată“, a spus Mădălina Bujor, fosta colegă de liceu a Eugeniei.
Singura sursă de venit, salariul tatălui
Din nefericire, boala a recidivat după patru ani. La o lună după ce s-a bucurat că a fost admisă la facultate, Eugenia a fost nevoită să treacă printr-o nouă operaţie şi să reia citostaticele. „Nu am putut să mă bucur pe deplin că am intrat la facultate după un examen de admitere greu. A trebuit să îmi iau inima în dinţi şi să lupt în continuare cu boala“, a spus Eugenia.
Boala de care suferă este la a doua recidivă locală şi, din păcate, au apărut şi metastaze pulmonare, motiv pentru care fata urmează un tratament oncologic continuu la Institutul Oncologic Cluj-Napoca. „Mă duc în fiecare săptămână la Cluj şi acest lucru presupune cheltuieli foarte mari pentru familia mea pentru că trebuie să am la mine cam zece milioane pe săptămână“.
Eugenia are nevoie de ajutorul nostru pentru continuarea tratamentului şi pentru a putea suporta costurile deplasărilor, cazarea, alimentaţia specială. Singurul venit este al tatălui, care munceşte ca lăcătuş, însă şi el suferă de o afecţiune gravă – lupus.
„Deşi boala mea s-a agravat, nu am fost trecută la alt grad de handicap“
Fata are nevoie de bani pentru drumurile până la Cluj, pentru că Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASP) îi decontează numai jumătate din drumuri. Eugenia trebuie să meargă mereu însoţită de mama sa pentru că după tratament are nevoie de cineva care să o ajute, iar cheltuielile sunt duble. „Ne costă cam trei-patru milioane doar drumul dus-întors. Şi nu mai putem face faţă pentru că veniturile noastre sunt foarte mici“, a spus mama fetei.
Eugenia nu înţelege de ce, dacă boala sa s-a agravat, nu i-a fost schimbat şi gradul de handicap cu care este încadrată în prezent. „Eu sunt încadrată acum cu gradul accentuat, aşa cum am fost de la început. Am rămas uimită că, deşi boala mea s-a agravat, nu am fost trecută la alt grad“. Mama sa este mereu cu ea pe drumuri către spitale, iar tatăl său lucrează de dimineaţa până seara ca să îşi ajute fata. „Nu ai puterea să te lupţi şi rămâi prins în birocraţie care te omoară mai rău decât boala“, a spus fata.
Mama Eugeniei nu mai primeşte de câţiva ani nici ajutor de însoţitor tot din cauza faptului că fata este încadrată la gradul de handicap accentuat, unde legea nu permite ca pacientul să aibă şi însoţitor. „Mi se pare cea mai mare absurditate. După citostatice nu mai poţi face nimic singur. Ai nevoie neapărat de cineva care să fie lângă tine, dar se pare că legea permite să te omoare, nu să te ajute“, a spus Eugenia, care de şapte ani se luptă cu problemele din sistem.
Potrivit reprezentanţilor DGASPC Dolj, tânăra este încadrată în grad de handicap conform legislaţiei în vigoare. „Pentru ca o persoană cu cancer să fie încadrată în gradul grav trebuie să aibă metastaze generalizate, iar capacitatea de autoîngrijire şi autoservire să fie diminuate. Conform anchetei sociale realizate de specialiştii noştri, persoana are autonomie. Conform legii, are dreptul să primească şase cupoane de transport pe calea ferată“, a precizat dr. Claudia Popa, preşedinta Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi.
Urmează multe operaţii pentru Eugenia
Pe lângă transport, fata trebuie să îşi plătească medicamentele şi analizele. „Iau şi patru pastile de Nurofen pe zi pentru că durerile sunt foarte mari. Toate medicamentele sunt foarte sumpe“. Din cauza bolii, fata nu poate să mănânce orice: „Nu pot să mănânc gras pentru că am stări de vomă. Iar la spital ne dau câte o feliuţă de parizer care nu mă ajută mai deloc“.
Pentru că tipul de cancer de care suferă Eugenia este unul dintre cele mai grave, iar acesta a metastazat la plămânul stâng, fata va avea nevoie şi de o intervenţie chirurgicală la plămân. Eugeniei îi lipseşte jumătate din mandibulă şi în locul acesteia are o plăcuţă de titan. Medicii trebuie să schimbe plăcuţa, iar o parte din costurile operaţiei trebuie să le suporte fata, fiind vorba de aproximativ 2.000 de euro. După această operaţie, va urma altă intervenţie chirurgicală, prin care medicii îi vor lua din osul de la picior şi îi vor reconstrui mandibula. După această operaţie, trebuie reconstruiţi şi cei şapte dinţi care îi lipsesc fetei. Însă, toate aceste operaţii costă mulţi bani pe care Eugenia nu îi are.
„Îmi doresc să trăiesc!“
Medicii au descoperit medicamente pentru tratarea bolii. Mai trebuie însă şi bani. Aici este nevoie de ajutorul nostru!
Mama Eugeniei se roagă zi şi noapte ca fata să trăiască. „Este un copil bun care merită ajutat. Oricât de bolnavă a fost, ea a învăţat mereu şi a luat numai note mari. Mă rog la Dumnezeu să o văd sănătoasă şi să ajungă doctor, aşa cum îşi doreşte ea“, sunt cuvintele unei mame care de şapte ani trăieşte chinul de a-şi vedea copilul bolnav. „Îmi doresc să trăiesc!“, spune Eugenia. Şi nu se dă bătută, deşi uneori se întreabă cât va mai rezista. Nu a încetat să spere că, undeva în lumea asta, cineva îi poate reda şansa la viaţă.
Colegii de facultate ai Eugeniei i-au fost mereu alături. Cu ajutorul lor, fata a reuşit să îşi susţină tratamentul. Însă, este nevoie să ne unim toţi şi să ajutăm un tânăr să trăiască.
Colegii Eugeniei i-au transmis mesaje de încurajare colegei lor şi mesaje pentru oamenii care citesc povestea fetei.
„Tratamentul Eugeniei este extrem de costisitor noi, apropiații și colegii Eugeniei, lansăm acest mesaj în speranța că cei care îl vor citi, atât cei din domeniul medical, ale căror cunoștințe sunt extrem de valoroase, cât și oricine dorește să ajute, să cunoască această oportunitate de a fi solidari. Orice contribuție, cât de mică, este indispensabilă. La 22 de ani visele sunt pline de farmec și te fac să te simți invincibil. Eugenia va împlini în curând 22 de ani. Împreună îi putem dărui sprijinul de care are cu adevărat nevoie“, a spus Daniel Enache, colegul Eugeniei.
„În fiecare dimineaţă e alături de noi, în spital, punându-şi piesele în construcţia visului de a fi medic. Pentru toate acestea are nevoie de noi toţi, de mine, de tine, de voi! Orice ajutor este binevenit şi împreună vom duce la bun sfârşit visul Eugeniei Negreţ“, a spus Anca Ofiţeru.
