Multe dintre clădirile din Centrul Istoric al Craiovei sunt o ruină. În spatele fațadelor refăcute se ascund pereți cu igrasie, tocărie din lemn roasă de cari… Specialiștii spun că un cutremur ar transforma aceste case într-un morman de moloz, pentru că adevărata modernizare a zonei înseamnă restaurare nu doar renovare.
Fațadele caselor din Centrul Istoric al Craiovei prind viață de la o zi la alta, dar în spatele acestora, clădirile sunt o ruină. Dacă treci dincolo de porțile grele de metal ale multora din aceste case găsești tencuială căzută până la zidărie, igrasie, balustrade care stau să cadă sau tocărie din lemn măcinată de carii. Tavanele din șipci și trestie sunt găurite pe alocuri, iar pe pereții dinspre curtea interioară au crescut arbuști. Elementele de arhitectură au fost distruse de improvizații făcute de chiriași de-a lungul timpului. Puține sunt imobilele din Centrul Istoric al Craiovei care arată impecabil atât la exterior, cât și în interior. Acestea au fost restaurate deoarece proprietarii au înțeles că dețin bijuterii arhitecturale. Foarte puține dintre clădirile vechi de peste o sută de ani au fost restaurate doar pornind de la structură până la acoperiș. Lucrările care se fac la acest moment nu consolidează aceste imobile. Casele beneficiază de o simplă renovare, fără o expertiză tehnică, spun unii arhitecți din Craiova.
Am făcut un experiment și am trecut ieri pragul mai multor imobile din Centrul Istoric. Pe strada Olteț, coloritul este pestriț, fațade proaspăt vopsite, lângă fațade distruse de trecerea timpului. Intrăm într-o clădire vizavi de Creșa nr.1. Fațada este proaspăt refăcută, iar vechea tocărie de lemn schimbată cu una din PVC, interiorul este o ruină. Pereții sunt cojiți și tencuiala căzută până la zidărie, balcoanele cu grilaj metalic sunt gata să se prăbușească. Pe o latură, zidul a fost spart intenționat pentru a lăsa loc unui horn. Interiorul clădirii este insalubru, podelele de lemn sunt găurite, iar pereții sparți pentru a lăsa loc unor cabluri sau conducte. Ușile înalte cu vitralii sunt date cu o vopsea a cărei culoare nici nu se mai ghicește. Scările interioare cu balustrade din fier forjat scârțâie, fiind gata să se prăbușească la fiecare pas. De pe tavanele din șipci și trestie s-a desprins din loc în loc tencuiala. Este un contrast izbitor între fațada refăcută a clădirii și interiorul în ruină al respectivului imobil, care nu a fost renovat de decenii.
Proprietarii refac imobilele
Pe strada Frații Buzești, în apropierea Casei Dianu, un singur imobil a rămas nerefăcut. Intrăm pe culoarul îngust, urcăm la etaj, balustrade metalice ruginite, pereți măcinaţi până la zidărie. Lumina pătrunde prin niște ochiuri de geam pe jumătate sparte, descoperind pereții înnegriți de trecerea timpului și care nu au mai fost zugrăviți de zeci de ani. Podelele din scândură sunt găurite. Chiuvete metalice, vechi, sunt așezate în fața ușilor pe hol. Cei care locuiesc aici nu știu cine se ocupă de renovarea imobilului. Spun că ei sunt chiriași la primărie. „Nu știu, noi nu facem nimic. Stăm cu chirie la primărie“, spune o femeie care se ascunde repede în spatele unor uși. Un bărbat ne lămurește. „Noi facem! Așteptăm să se pună granitul. Nu ne face primăria. Trebuie să facem și fațada, și gangul în interior. Nu știu cât costă totul. N-am vorbit cu un proiectant. Trebuie să facem așa cum a fost clădirea înainte. Trebuie să plătim 100 lei/mp, atât pentru interior, cât și pe exterior. Acolo, la Casa Dianu, care face parte din patrimoniu, a făcut primăria. Aici unde sunt proprietari facem noi“, spune Aurel Olteanu.
Tot pe strada Olteț, imobilele din imediata vecinătate a casei cu copac sunt o adevărată ruină. Clădirile cu geamlâcuri stau să se prăbușească. Fațadele au fost curățate până la cărămidă, semn că proprietarii intenţionează să refacă fațadele. Și pe interior tencuiala a fost dată jos, lăsând la vedere arcade de cărămidă făcute cu decenii în urmă de constructorii vremii. Nimeni nu știe cât de avizați sunt cei care se ocupă acum de refacerea interiorului și exteriorului clădirii și dacă se va consolida structura de rezistență a casei. În schimb, strada a fost pavadă cu plăci de granit.
Refacerea fațadelor caselor din Centrul Istoric cade în sarcina proprietarilor, iar acest lucru îl confirmă și reprezentanții Primăriei Craiova. „Proprietarii clădirilor din Centrul Istoric au obligația să refacă fațadele clădirilor, fie că sunt persoane fizice, fie că acestea aparțin administrației locale. Nu se intră în interior, adică nu se refac curțile interioare și cu atât mai mult în interiorul clădirilor. În concluzie, proprietarul face casa“, a declarat Ionuț Pîrvulescu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Craiova.
Case în ruină
Pe strada Romain Rolland, contrastele continuă. Una dintre clădiri are doar parterul refăcut. Proprietarul spune că a căutat să păstreze arhitectura inițială, chiar și tocăria din lemn pe care nu a înlocuit-o cu tâmplărie PVC. „Am refăcut clădirea de mulți ani, am păstrat aspectul, am păstrat tâmplăria. Nu mai știu costurile, dar eu am doar parterul. Etajul, probabil, trebuie să-l refacă proprietarul“, spune Aurică Tudoroiu, proprietar. În schimb, clădirea de peste drum de respectivul imobil este în pragul prăbușirii. Este de neimaginat cum arată clădirea dinspre curtea interioară. Toată fațada și scările de acces la etajele superioare sunt din lemn putred. Pe fațadă nu mai există nici măcar un centimetru de tencuială, iar cărămida este pe jumătate măcinată. Este greu de imaginat că aici pot locui oameni. Din spatele geamlâcului de la etaj, un bărbat spune că nu are habar de renovarea imobilului.
Restaurare
nu renovare
Specialiștii spun la unison că multe dintre clădirile din Centrul Istoric al Craiovei se pot prăbuși în urma unui seism. Aceștia consideră că ar fi fost corect să se consolideze structura de rezistență a acestor clădiri vechi și ulterior să fie refăcute fațadele. În cazul Centrului Istoric al orașului ar trebui să vorbim de restaurare nu de renovare, pentru că aici avem clădiri de patrimoniu și nu simple construcții asupra cărora poate interveni oricine. „Lucrările nu se desfășoară prea bine. Este o problemă foarte sensibilă. Aici ar trebui să vorbim de restaurare nu de renovare. Este o mare problemă cu partea de consolidare, care nu prea s-a făcut la aceste imobile. Se pierd elemente de arhitectură, care sunt dislocate și care ar trebui măcar păstrate ca piese de muzeu. Ne place aspectul exterior, dar multă lume nici nu știe cât se pierde din valoarea acestor clădiri. Nu se conștientizează păstrarea acestor valori“, este de părere Pavel Popescu, preşedintele Uniunii Arhitecților din România, filiala euroregională S-V Oltenia.
