http://www.youtube.com/watch?v=WLX_D-f4Ngk
Timp de cinci zile, Portul Cultural de la Cetate şi-a deschis porţile pentru amatorii de film şi de artă culinară, într-un festival care şi-a dorit să fie prilej de reflecţie, dar, în acelaşi timp, şi de bucurie. Prin urmare, a cincea ediţie a Divanului de Film de la Cetate a avut o temă inedită „Eroi şi antieroi în Balcani. O temă actuală, într-un spaţiu în care conflictele au fost mai curând regula decât excepţia, şi în care eroii au fost, în acelaşi timp, şi antieroi, schimbându-şi imaginea în funcţie de etnia celor care îi judecau. „Uitaţi-vă la Pasvantoglu, care are o reputaţie teribilă la noi, pentru că a distrus Craiova“, a spus poetul Mircea Dinescu, iniţiatorul acestui eveniment. „La bulgari el este considerat nu doar un erou, ci şi un cărturar care a lăsat moştenire o impresionantă bibliotecă, ceea ce oamenii politici de azi nu mai fac“.
Momentul de graţie al festivalului a fost prezenţa lui Lucian Pintilie la Cetate cu ocazia proiectării filmului „O vară de neuitat“. Realizat în 1994, cu o distribuţie de excepţie al cărei cap de afiş a fost Kristin Scott Thomas, filmul lui Pintilie porneşte de la nuvela lui Petru Dumitriu „Salata“ şi relatează un episod petrecut după războaiele româno-bulgare, în care mai mulţi ţărani bulgari cad victime nevinovate într-o confruntare pe care nu o înţeleg. „Anul acesta s-au împlinit 20 de ani de la premiera filmului «O vară de neuitat», iar întâmplarea a făcut că maestrul Pintilie era împreună cu Marie-France Ionesco, fiica marelui dramaturg Eugen Ionesco, care locuia la el. A zis că vine cu Marie-France pentru că vrea și ea să vadă Portul Cetate și iată că am izbândit“, a spus Mircea Dinescu.
Într-adevăr, Marie-France Ionesco l-a însoţit în permanenţă pe Lucian Pintilie şi, la momentul care a precedat proiecţia filmului, a citit mesajul pregătit de marele regizor cu acest prilej. Era un fragment din memoriile lui Pintilie, în care acesta îşi aduce aminte de copilăria lui, petrecută într-un spaţiu multietnic, în care a simţit pentru prima dată ce înseamnă forţa teribilă a prejudecăţilor rasiale şi efectele asupra spiritului uman. „Culmea este că primii pe care i-am simţit discriminaţi au fost germanii, îşi aminteşte Lucian Pintilie, şi apoi evreii… şi de atunci imaginile lor s-au suprapus mereu“. De altfel, filmele lui Pintilie, de la „Reconstituirea“ la „De ce trag clopotele, Mitică?“, au fost întotdeauna un manifest împotriva spiritului dogmatic.
Una dintre partiturile tragice ale filmului „O vară de neuitat“, un rol secundar, dar esenţial în economia intrigii, a fost interpretată de Ioan Gyuri Pascu. „Întâlnirea de astăzi a fost chiar emoționantă. Atunci când m-au sunat organizatorii, eu trebuia să plec în străinătate. Am zis că trebuie să-mi scurtez vizita acolo și să ajung neapărat la acest festival, când am auzit că vine și maestrul Pintilie. Chiar m-am bucurat de această revedere. Prima întâlnire are un dar atât de special, pentru că a fost primul film în care am jucat și unde un regizor atât de celebru a avut încredere în mine să-mi ofere un rol dramatic“, şi-a amintit acesta cu nostalgie.
Cât despre festival, Ioan Gyuri Pascu spune că acesta se desfăşoară într-un spaţiu mirific, în care vecinătatea Dunării şi a Maglavitului atins de aripa divină creează o stare de graţie. „Dumnezeu coboară absolut oriunde asupra noastră, mai ales prin film. Adevărul șerpuiește în iluzie, iar noi ne facem griji și suferim din cauza lumii în care trăim. Filmul este, după părerea mea, cea mai adevărată și cea mai grozavă iluzie care există și care ne duce spre adevăr. Când vine vorba și de un Festival de Artă Culinară, avem mai multe simțuri activate. Cu ocazia unui astfel de festival poți să intri înăuntrul tău și să vezi că acolo, de fapt, e cheia și de acolo coboară scânteia care nu ține de un loc geografie, ci de un loc geometric care, de fapt, este inima ta“, a adaugat Gyuri Pascu.
De la film la artă culinară şi invers
Evenimentul de la Cetate îşi doreşte să fie ceva mai mult decât un simplu festival. De aceea, are şi o dimensiune gastronomică, prin care spiritul balcanic este mai bine înţeles. După cum spune Mircea Dinescu, „bucătăria românească este influențată de cea balcanică. Așa cum este în toată Europa, există și alte influențe decât cele specifice locului. Bucătăria românească a început să fie o combinație de la 1848, pentru că fiii domnitorilor plecați la Paris, la Viena, au venit cu finețurile europene. De exemplu, sarmale au și grecii, și turcii, dar sarmaua românească a devenit specifică nouă datorită modului în care e preparată, a ingredientelor. Până la urmă, papila gustativă e diferită“.
Invitatul gastronom al acestei ediţii a fost Mircea Groza. Ardelean de origine, gastronom de vocaţie, oltean prin conjunctură, Mircea Groza este autorul unor bucate care au făcut din festival un loc al bucuriei, nu doar al reflecţiei. „Bucătăria din Oltenia este surprinzătoare, spune el. Aici am descoperit că se mai foloseşte ţestul pe care eu îl ştiu doar de la Muzeul Satului. Am mâncat pâine în ţest şi este excepţională. Am auzit că se face şi pui în ţest şi vreau neapărat să văd cum este“. Invitaţii au avut ocazia să guste din preparatele lui Mircea Groza, care şi-a demonstrat măiestria pregătind, printre altele, un jambon tradiţional de Sălaj, afumat şi copt la cuptor, servit cu dulceaţă de ceapă roşie, dulceaţă de ceapă albă cu stafide şi dulceaţă de ardei iute. De fapt, masa pe care Mircea Groza a servit-o la Cetate este o reeditare a celei din filmul „Usturoiul“, proiectat şi el în cadrul festivalului. Filmul are o poveste extrem de interesantă, fiind realizat de neprofesionişti, dar cu mare priză la festivaluri. În filmul care spune povestea a doi copii, unul ţigan şi altul român, prinşi într-o serie întreagă de aventuri, Groza îşi joacă propriul rol.
Timp de cinci zile, Cetate a fost punctul de interes al filmului şi artei culinare de la noi. Într-o lume în care filmele de box-office şi mâncarea fast-food par a face legea, astfel de evenimente ne aduc mai aproape de ceea ce ar trebui să fim.
Cristi Nedelcu
