Din pensia pe care o are, nea Traian cumpără pomi pe care îi plantează pe terenurile publice ale Craiovei
Ceferist o viață, Traian Mecleneanu își dedică o mare parte din timp naturii. Plantează arbori și flori pe care le îngrijește cu multă migală. Ajuns la vârsta pensionării, acesta se ocupă de o porțiune de teren din fața gării din Craiova și de grădina din spatele blocului său. În zona din fața Casei de Ajutor Reciproc (CAR), două salcii plantate de mâinile muncite ale pensionarului se văd din strada principală. Nea Traian nu s-a oprit aici, a mai plantat șapte tei în fața gării. „Îmi place natura, îmi place frumosul. De trei-patru ani plantez pomi ca să putem să respirăm aer curat. Aici, la gară, am mai pus și anii trecuți niște pomi, dar s-au uscat. Acum, m-am apucat să pun alții. Să trăiesc eu să văd teii ăștia mari“, a spus bărbatul.
L-am găsit pe Traian Mecleneanu în fața teiului pe care tocmai îl plantase. Căra după el un cărucior albastru în care avea o sapă, o cazma și două găleți. Acesta udă cel puțin o dată pe săptămână pomii. „Am adus și pământ din parc cu căruciorul ăsta. Am toate uneltele care îmi trebuie, numai putere de muncă să am“, a spus bărbatul.
„Munca nu îmi este respectată“
Pensionarul se ocupă și de spațiul public din spatele blocului. Deși plantează de fiecare dată când îi rămân bani din pensie, munca pe care omul o depune nu este deloc apreciată de ceilalți. „Toată viața mi-a plăcut să se vadă ceva bun în urma mea. Munca nu îmi este respectată. Tinerii și vecinii care vin și stau pe băncile făcute de mine și de prietenul meu, Bogdan Marian, nu își iau nici măcar gunoaiele pe care le fac. Și așa mereu este mizerie. Le mai dau câte o cafea femeilor care fac curățenie și se mai opresc și pe aici din când în când. Până acum, strângeam eu resturile astea, dar acum nu mai pot că sunt bolnav. Mereu sunt aici coji de semințe și ambalaje aruncate“, a spus dezamăgit nea Traian. Locul în care bătrânul plantează era împânzit de gunoaie.
