Biblioteca de la Colegiul Național „Carol I“, una dintre cele mai valoroase din țară prin vechime și prin tezaurul pe care îl deține, este mai mult decât „un templu al culturii“, cum o numea Nicolae Titulescu, fost elev al instituției de învățământ din Craiova. Biblioteca „Mihail Strajan“, cum este cunoscută, are o identitate, o valoare și o biografie, pe drept cuvânt, „regești“.
Ziua de 18 octombrie 1836 este ziua nașterii acestui regat al cărților ce strălucește de ani buni. Fondul de carte era constituit la acea vreme din „cărțile şi manuscrisele împărțite la felurite locuri publice precum Mitropolia, Episcopiile, Mânăstirile şi altele“, se notează în istoricul Colegiului Național „Carol I“.
O dată ce pășești dincolo de ușile înalte de la intrarea în camerele ce găzduiesc de ani Biblioteca „Mihail Strajan“ ai impresia că ai pășit într-o altă lume. Este o atmosferă aparte, creată, printre altele, și de imensele dulapuri ce găzduiesc volume numeroase aduse în perioada 1893-1895. Mobilierul vechi, sculptat și placat în lemn de trandafir, urcă până aproape de tavan, acolo unde picturi aparte completează în mod armonios atmosfera din acest „templu al culturii“. O frescă acoperă tavanul sălii mari şi partea de sus a pereților, iar sub arcuri de cerc, în medalioane, pe fond de mozaic, sunt zugrăvite portretele unor personalități ale culturii româneşti: AL. Odobescu, M. Kogălniceanu, V. Conta, G. Coşbuc, I. H. Rădulescu, GH. Lazăr, V. Alecsandri. Deasupra picturilor, pe tavan, sunt patru scene inspirate de tema interesului pentru artă şi ştiință personificate. Toate sunt opera pictorului Francisc Tribalski.
În mijlocul sălii mari este o masă din același lemn ca și restul mobilierului, cu încrustații pe margine. Te îmbie să te așezi și să te cufunzi și mai mult în atmosfera de acolo. În liniștea aceea se fac auzite poveștile locului.
Între mărire și decădere
În mirosul de volume vechi și noi asculți întâmplările la care a fost martor acest templu al cărților. Ele răzbat din paginile în care este zugrăvită cu litere de-o șchiopă istoria liceului.
Au fost perioade înfloritoare, dar și unele de decădere. În 1832 se stabilea prin Regulament Şcolar că trebuie repartizată suma de 5.000 de lei pe an pentru cumpărarea cărților pentru biblioteca liceului, iar autorii sau editorii din Principatul Țării Româneşti trebuia să doneze câte cinci exemplare din fiecare carte publicată. La fel urma să facă şi redactorii de gazete. Astfel, fondul de carte se îmbogățea an de an prin subvenții oficiale, donații, ajungând în 1851 la 2.000 de volume.
Într-o altă pagină, găsim un episod trist din viața bibliotecii. „După revoluția pașoptistă, în perioada 1848-1850, oștile de ocupație turcești au transformat localul Școlii Centrale din Craiova mai întâi în cazarmă și apoi în spital. O bună parte din cărți a fost distrusă de armatele turcești, cărțile fiind folosite drept combustibil‚ ca să-și încălzească pilafurile“, cum atesta un ziar craiovean din acele vremuri. „Paguba ar fi fost și mai mare dacă îngrijitorul școlii, Dincă Stănislăvescu, n-ar fi luat măsuri: el le-a încărcat cu brațele și cu furca în căruțe pentru a le muta în pivnițele și podurile de la Obedeanu“, se notează în numărul 20 din mai 2006 al Revistei elevilor Colegiului Național „Carol I“. Ba mai mult, se pare că „La plecare, turcii au încărcat mare parte din mobilierul sculptat în căruțe ca să aibă și pe drum lemn de foc… Acel mobilier pierdut a rămas ca o legendă pentru că s-a lucrat la el 12 ani și costase de zece ori cât toată clădirea liceului (cea veche)“, se notează în aceeași revistă.
Din 1881, când la îndemnul lui Titu Maiorescu vine la Colegiul „Carol I“ profesorul Mihail Strajan, biblioteca ce îi poartă astăzi numele a cunoscut perioda sa de mărire. „Timp de 18 ani, cu o dragoste neînfricată, muncind zi și noapte, nepierzând niciun prilej favorabil, și-a făcut din îmbogățirea și îmbunătățirea bibliotecii liceului un ideal… Venea să-și îngroape în fiecare zi toate clipele libere, catalogând cu grijă, dereticând el însuși rafturile, îndrumând de aproape lectura elevilor și fiind nespus de fericit când putea să adauge o carte căutată îndelung și căpătată anevoie la prețioasa colecție de cărți rare, care era aproape în întregime fructul stăruințelor lui“, se notează în numărul 20 din mai 2006 al Revistei elevilor Colegiului Național „Carol I“.
Tot de numele lui Mihail Strajan este legată și perioda în care biblioteca Colegiului a fost transformată în bibliotecă publică. În 1902, când profesorul s-a retras la pensie, biblioteca avea 7.000 de volume, fiind considerată cea mai mare din țară.
Astăzi, poate lucrurile s-au schimbat, clasamentele s-au modificat, dar Biblioteca de la Colegiul Național „Carol I“ rămâne unul dintre cele mai frumoase „temple ale culturii“, unde volumele păstrează încă amintirea zilelor în care erau răsfoite de Alexandru Macedonski, Nicolae Titulescu sau poetul Traian Demetrescu pe vremea când au fost elevi ai acestei instituții de învățământ craiovean.
