Motru este un orășel aflat la granița dintre județele Gorj și Mehedinți. Cunoscut ca zonă minieră, orașul gorjean, altădată înfloritor, nu mai oferă oamenilor traiul de odinioară. Locuri de muncă nu mai sunt pentru că minele au fost închise, iar economia urbei abia supraviețuiește. Pentru că locul natal nu le mai oferă nimic, mulți tineri au ales calea străinătății.
După un drum de o oră și jumătate cu plecare din Craiova, indicatorul ne anunță că am ajuns la Motru. Orașul se vede la orizont, odată ce traversăm râul cu același nume. În partea dreaptă, se înalță câteva blocuri cenușii, iar în stânga iese fum dintr-o centrală. O luăm la pas și încercăm să aflăm grijile și nevoile oamenilor. Cei mai mulți tânjesc după vremurile vechi, când minele erau în floare și aveau unde să muncească. Acum, bătrânii trăiesc doar cu amintirile și plâng după copiii care au plecat pentru un trai mai bun în Italia, Spania, Franța. Cei care au rămas, totuși, în locul în care s-au născut își duc traiul de pe o zi pe alta. Merg la mitinguri, doar, doar statul o face ceva și pentru situația minelor din aceea zonă.
Și parcă speranțe de mai bine nu sunt, având în vedere că numai în ultimii doi ani au dispărut peste 2.000 de locuri de muncă din domeniul mineritului. Iar investitorii nu se îngrămădesc. „Se găsesc foarte greu locuri de muncă. Eu nu lucrez. Soțul lucrează la carieră la Mătăsari, dar pe zi ce trece este și mai greu. Joi merge la miting, poate se mai schimbă ceva. Îi este teamă să nu piardă locul de muncă, la fel și colegii lui. Eu am tot căutat să mă angajez, dar nu am găsit. Ne descurcăm foarte greu, mai ales acum, iarna, când și facturile la căldură sunt mari“, spune Violeta.
„Minele s-au desființat. Acum îi dă și de la cariere afară“
Pe străzile orașului dăm și de Mioara, o mamă care în fiecare zi îi duce dorul copilului său plecat în străinătate. „Oamenii de aici au multe neajunsuri. Salariile și pensiile sunt mici și puterea de cumpărare este scăzută. De locuri de muncă nici nu poate fi vorba. Sunt tineri care nu au serviciu, mulți au plecat în străinătate. Copilul meu a făcut facultatea la Craiova. Nu și-a găsit loc de muncă și a plecat în Anglia. Eu am trudit, am avut salariul minim pe economie și trebuia să-mi iau de la gură ca să-l țin în facultate. Acum am pensie de 800 de lei și trebuie să plătesc aproape 400 de lei la asociație“, își spune femeia nemulţumirile.
Marian Pop vorbește despre cât de mult îi afectează faptul că minele s-au desființat. „Este greu. Oamenii nu au locuri de muncă, minele s-au desființat toate. Acum îi dă și de la cariere afară. Ce să facă? Stau și așteaptă. Mai pleacă în străinătate, pentru că nici cu ziua nu prea ai unde să te duci“, spune bărbatul.
Şcoala gimnazială, mândria orașului
Lipsa locurilor de muncă nu este, însă, singura nemulțumire a oamenilor. Unii se plâng de faptul că în oraș sunt mulți câini maidanezi, dar și că există străzi rămase neasfaltate. „Străzile nu sunt făcute, sunt pline de bălți și noroi. Mai sunt și mulți câini în fața blocului. Am fost la primărie, dar nu ne-a luat nimeni în seamnă, domnul primar ne-a spus că o să se rezolve, dar nu s-a făcut nimic“, spune Valentina Istrate. Și Elena Bucur se plânge de acest lucru. „Sunt mulți câini. Ne e frică să ducem gunoiul. Pe mine a tăbărât o haită. Să ia inițiativă în această privința“, reclamă femeia.
În schimb, orășelul gorjean se mândește cu Şcoala Gimnazială Nr. 1. Promovabilitatea elevilor la evaluarea națională depășește 95%, iar rezultate excepționale nu lipsesc nici de la olimpiadele naționale. Aici învață 1.342 de elevi în două clădiri. „Am preluat de la consiliul local, prin protocol, Școala particulară «Sfântul Ioan», unde noi ne desfășurăm activitatea cu clasele pregătitoare. Acolo este clădită o școală după tipicul irlandez. Copiii stau în papuci. Avem ușă prevăzută cu geam larg prin care se vede din exterior ce se întâmplă la clasă. An de an, avem între cinci și opt copii calificați la fazele naționale la limba și literatura română, la limba franceză. La franceză este al doilea an la rând când avem doi copii calificați la faza națională. Suntem singura școală cu doi copii calificați“, povestește Eduard Pârvulescu, profesor de matematică și director al școlii gimnaziale. Din cauza natalității scăzute, însă, în fiecare an sunt cu aproximativ 50 de copii mai puțin în oraș. Directorul spune că, până acum, nu au fost tăiate din orele profesorilor, dar perspectiva este destul de sumbră.
După o viață în mină, pensionarii au un loc al lor
Persoanele vârstnice din Motru își petrec ziua la clubul pensionarilor din cadrul Casei de Cultură. Construită în 2003, clădirea găzduiește și biblioteca. Cei care se bucură cel mai mult de această investiție sunt pensionarii care au amenajată o cameră unde pot juca șah, table, dar și alte jocuri care îi fac să iasă din cotidian. Gheorghe Colț este un împătimit al șahului și în fiecare zi vine aici pentru a se întâlni cu prietenii. „Vin în fiecare zi și stau cam patru ore. Joc șah de la 14 ani și am fost și campion județean în Gorj. Mă întâlnesc aici cu prieteni pe care îi cunosc de peste 30 de ani“.
Gheorghe Zet, în schimb, este pasionat de table și nu este zi în care să nu vină la clubul pensionarilor. „Mie-mi plac tablele. Stau cam cinci ore aici. La ora 15.00 mă duc acasă să mănânc și să dorm și mă întorc pe la ora 17.00. Mai plec abia la ora 21.00, când se închide clubul. E binevenit acest loc pentru că la vârsta a treia nu ai ce să mai faci altceva“, spune bărbatul.
„Am lucrat la mina Ploștina de la 17 ani“
Municipiul Motru cuprinde și șapte sate. Ploștina este unul dintre acestea. Oamenii de aici au lucrat ani la rând în mină. Acum, au rămas doar cu lacrimi în ochi.
„Am lucrat la mina Ploștina de la 17 ani. Acum nu pot să îmi stăpânesc plânsul când vorbesc despre asta. La 27 de ani am fost disponibilizată. A rămas soțul să lucreze cu 75% salariu. Eu sunt și bolnavă. Trăim doar din salariul soțului. S-a făcut grevă săptămâna trecută și au mers și soțul, și băiețelul de 11 ani, care și el are probleme de sănătate. E groaznic. Mai am un băiat de 22 de ani care a lucrat, a avut un accident și a fost dat afară. Acum are tijă în picior și trebuie operat“, povestește plângând Corina Avramescu.
„Multe investiții au fost stopate“
Primarul din Motru, Dorin Hanu, recunoaște că situația este îngrijorătoare și spune că la nivel național trebuie să se facă o strategie în privința acestei zone. „În piață au apărut multe probleme legate de desfacerea cărbunelui și a energiei electrice. Multe locuri de muncă au dispărut. Numai în ultimii doi ani s-au închis peste 2.000 de locuri de muncă. Este o problemă deoarece investitori deosebiți n-au venit. Multe investiții au fost stopate.
Mulți copii au plecat. Din cei 23.000 de locuitori câți are municipiu, estimăm că peste 5.000 sunt plecați. Acum, în minerit mai activează în jur de 3.000 de salariați. Nu toți sunt din Motru, mulți provin din comunele învecinate. Nu se știe la ora actuală o strategie coerentă în ce privește energia electrică la nivel național. Zilele trecute, reprezentanții Fondului Monetar Internațional au ridicat problema restructurării companiilor de stat, în special pe cea a Complexului Energetic Oltenia și dispariția unor locuri de muncă. S-au închis, anii trecuți, ultimele două mine subterane: Lupoaia și Ploștina. Acum funcționează cele două cariere: Cariera Lupoaia și Cariera Roșiuța. La cariera Lupoaia, activează în jur de 1.000 de oameni, iar la Roșiuța, în jur de 1.300“, a declarat primarul municipiului Motru, Dorin Hanu.
