Comuna gorjeană Bustuchin este o comunitate de oameni gospodari așezată pe culmile dealurilor, în sate ce poartă denumiri vechi – Bustuchin, Cionţi, Motorgi, Nămete, Poiana-Seciuri, Pojaru, Valea Pojarului -, încadrate de păduri dese de fag și salcâmi. Aceasta este, în câteva cuvinte, imaginea comunei gorjene.
Potențialul natural al solului și subsolului administrativ situează comuna Bustuchin printre localitățile cu resurse naturale deosebite, fapt ce a determinat o activitate economică diversificată și complexă. Ca urmare a acestui fapt sunt de menționat, în primul rând, activitățile de tip industrial, precum extracția zăcămintelor de țiței și gaze naturale care a apărut în perioada anilor 1950 și care în prezent se menține, prin numeroasele sonde amplasate pe teritoriul comunei. Le întâlnim la tot pasul, pe drumuri forestiere, într-un cadru natural de poveste, cu fagi înalți și falnici ce par să atingă cu crengile lor cerul. Oamenii locului prețuiesc bogățiile ce le-au fost date de natură și au grijă să protejeze ceea ce au. Așa se face că în timpul popasului nostru prin aceste locuri i-am găsit la plantat de salcâmi pe locanicii care beneficiază de ajutorul social. Deși ne aflam într-o zonă de deal, bogată în vegetație, alunecările de teren ce au avut loc au smuls falnicii fagi, aşa că primăria a luat hotărârea de a planta salcâmi, pentru a salva locurile acelea.
Alunecările de teren iau cu ele gospodăriile
Alunecările de teren au afectat nu numai zonele cu pădure, ci și gospodăriile oamenilor. Ieșind din pădurea de fagi, am luat drumul spre Valea Pojarului. Acolo situația este dramatică. Unele case au luat-o la vale, odată cu pământul. „A crăpat casa din cauză că s-a lăsat terenul. În două zile a fost gata. Noaptea m-am pomenit cu pereții în cap. Nu mai e nimic înăuntru. Acum a venit o linie și la vagonul pe care l-am primit de la primărie. O să pice și ăsta. Ce să fac?! Am rămas aici să mai punem ceva în grădină. Cu ce să trăim? Pensia e mică, 500 de lei. Ce să fac cu ei? Eu nu mai am puteri să fac casă. N-am nici teren, nici alte locuri unde să mă duc“, ne spune cu lacrimi în ochi Ioana Argeșanu.
Nu a putut pleca de lângă gospodăria pe care a clădit-o cu greu. Deși toți pereții sunt crăpați, iar casa stă se se facă una cu pământul, femeia intră zilnic acolo pentru a pregăti ceva de-ale gurii. „Nu pot face mâncare în vagon. Vin aici pe zi și mă rog la Dumnezeu să nu cadă peste mine. Copilul meu ridicase o baie. Am vândut porci pentru extindere și acum s-a ales praful“, ne explică în timp ce ne conduce printre cărămizile ce stau morman, printre zidurile crăpate, care au rămas încă în picioare.
Și gospodăria vecină este afectată de alunecările de teren. O casă la care tocmai se făcuseră modificări, fusese modernizată, acum are pereții crăpați, iar o anexă e desprinsă de restul casei printr-o crăpătură. „Unde e pătulul era pământul un metru lăsat în jos. Se duce spre matcă încolo. Toți pereții la interior sunt crăpați. Am avut noroc cu gardurile astea de sprijin. Au plecat și ele, sunt crăpate. Cei de la primărie au venit, au pus betoane, au adus piatră. S-a mișcat totul și nu se oprește. E greu! Nu știu ce să facem! Nu ne putem pune cu natura“, ne-a explicat cu durere în suflet Gheorghe Țucă.
Primarul comunei Bustuchin cunoaște situția și încearcă să găsească soluții. „Am fost și am vorbit cu premierul și cu ministrul dezvoltării. Le-am spus că nu se mai poate. Sunt case agățate care se duc pe râpă. Întotdeauna când anunț și vin cei de la comitetul pentru situații de urgență de la nivel județean, scriu pe hârtie măsuri, că răspunde primarul. Bun, eu răspund, dar ascultați-mă ce am de spus ca să pot duce la îndeplinire aceste măsuri. Am făcut documentația necesară și sper să reușesc să construiesc un bloc în zona de centru a comunei. În felul acesta nu i-am mai obliga pe oamenii ale căror gospodării au fost afectate de alunecările de teren să plece de pe meleagurile natale“, a precizat Ion Ciocea, edilul din Bustuchin.
„O bună parte din ce tăiem toamna trebuie să plantăm primăvara“
Pentru a preîntâmpina alunecările de teren din satul Poiana-Seciuri, o altă localitate în care pământul o ia la vale, după cum spun localnicii, elevii de la Liceul Tehnologic Bustuchin au plantat puieți de salcâm. „Este un proiect susținut de Ocolul Silvic Hurezani și Romsilva, «Eu și natura», pe care l-am implementat acum cinci ani. Am ales această zonă pentru că are foarte mult de suferit în urma alunecărilor de teren. Am plantat puieți de salcăm împreună cu toți copiii și cadrele didactice şi cu primăria. Trebuie să înțelegem că o bună parte din ce tăiem toamna trebuie să plantăm primăvara“, a precizat Irinel Vasile Spiridon, directorul Liceului Tehnologic Bustuchin din Gorj.
Alunecările de teren au schimbat peisajul. Pământul a luat-o la vale spre albia râului din apropiere. Oamenii locului își amintesc că altfel stăteau lucrurile cu ani în urmă.
„M-am născut în satul acesta. Era o zonă dreaptă, așa cum arată acum în apus. Ce s-a întâmplat, numai Dumnezeu știe! În fiecare an fuge terenul de aici. Când eram copil, veneam și aveam grijă de curci, în timp ce bunica muncea porumbii. Nu mi-am închipuit vreodată că o să văd locul acesta altfel“, ne explică Gheorghe Șoșoi, maistru instructor la Liceul din Bustuchin.
Pornim din nou spre satul Bustuchin, coborând și urcând dealurile pe care este așezată comuna.
Grijă pentru viitorul copiilor din comună
Gospodarii din Bustuchin privesc uneori cu teamă la pământul care le este sursă de venit. Își văd însă de treburile zilnice, de animalele pe care le cresc în bătătură. Au grijă să facă din colțul de lume în care își duc zilele, unul de care să fie mândri și care să le asigure un trai decent.
La primărie se continuă proiectele începute în anii trecuți, se pun la punct altele noi. „Avem lucrări pe care trebuie să le continuăm, proiecte, cum ar fi baza sportivă, începute în 2008-2009. La noi guvernările se schimbă și, din nefericire pentru toți românii, începem lucrările, facem 60, 70 la sută, și apoi rămânem cu ele neterminate. Se deteriorează. Am încercat întotdeauna să atrag atenția forurilor de conducere că este bine să continuăm ceea ce este început și să le ducem la bun sfârșit. După ce terminăm apa, canalul și drumurile pe OG 7, începute în 2008-2009, anul acesta spre sfârșit sau cel târziu anul viitor urmează să se aloce bani și pentru bazele sportive. Avem o echipă de fotbal, suntem în liga a V-a, de doi ani pe primul loc. Pentru că sper că voi rezolva cu baza sportivă, vreau să merg cu ei într-un eșalon superior. Vreau să duc și o echipă de juniori. Numai așa putem să promovăm talentele, prin competiții, să fie văzuți de specialiști“, a precizat primarul comunei Bustuchin.
Preocuparea pentru pregătirea copiilor din localitate este o prioritate pentru edil. Au fost achiziționate mai multe instrumente muzicale şi au fost angajați cinci profesori de muzică. În aceste condiții, în fiecare săptămână se fac câte opt ore de studiu muzical. Costurile sunt suportate de primărie, pentru ca în acest fel să aibă acces la o pregătire corespunzătoare și copiii talentați ce provin din familii cu venituri modeste.
De asemenea, pentru că nu există un spațiu adecvat în care copiii să își poată desfășura activitatea, consiliul local a aprobat ridicarea unei case de cultură în satul Bustuchin.
Atragerea investitorilor, o sarcină dificilă
În ciuda eforturilor susținute, o sarcină grea atârnă în continuare pe umerii autorităţilor locale: atragerea de investitori străini și implicit crearea de locuri de muncă.
S-a încercat cu ani în urmă ridicare unei fabrici de cărămidă, într-un regim de parteneriat public-privat. Discuțiile s-au finalizat însă cu un eșec. „În primul rând, nu avem o legislație care să ne permită să facem un parteneriat public-privat. Am fost în discuții cu investitori din Spania. Ei puteau veni oricând cu fabrica. Fabrica ar produce 480 de tone de argilă pe zi. Dar trebuie să avem în vedere faptul că numai ridicarea halelor costă 3.000 de euro, bani pe care nu-i avem. În plus, spaniolii și-au manifestat o oarecare teamă de a veni să investească. Au bătut în retragere văzând ce se întâmplă la nivel guvernamental, scandalurile, că în România vii cu sacul de bani și pleci cu mâna în buzunar. Până nu vor găsi o atmosferă propice, nu vor veni să investească la noi în ţară. Acesta a fost răspunsul lor“, a precizat primarul Ion Ciocea.
Dacă ridicarea unei fabrici de cărămidă în aceste locuri a fost amânată, se încearcă acum crearea unei cooperative, o asociere între viitori mici cultivatori de mure, zmeură sau șofran. „Acum două săptămâni am avut un simpozion la nivelul comunei Bustuchin, o întâlnire cu președintele unei cooperative din Spania. El a venit să le explice cetățenilor din comună pașii pe care i-a urmat atunci când a început să-și dezvolte afacerea. Vrem să dăm drumul unor plantații de mure, de zmeură, șofran. Le-a explicat oamenilor beneficiile asocierii. Când au văzut pământurile noastre, spaniolii le-au certificat oamenilor că au o adevărată comoară. Dădeau un exemplu: dacă am pune 30 de ari de șofran, plantă care se cultivă foarte ușor, s-ar lua 8.000 de euro pe kilogram. N-ar mai fi asistați sociali, lumea ar putea trăi decent. Vreau să încercăm împreună să dăm drumul la câteva plantații, să-i asociem pe oameni și să facem o cooperativă. Agricultura nu se mai poate face pe o scară mică“, a mai adăugat edilul Ion Ciocea.
În comuna Bustuchin cu ai ei oameni gospodari și primitori şi cu peisaje ce-ți taie respirația, se încearcă schimbarea lucrurilor, crearea de locuri de muncă, exploatarea bogățiilor pe care le oferă pământul.
