V-am prezentat în ultimul timp câteva dintre poveştile oamenilor care vând Gazeta de Sud prin pieţe, pe străzile Craiovei, în intersecţii. În această săptămână faceţi cunoştinţă cu Ion Butuşină, cel care s-a alăturat acestei echipe în urmă cu aproximativ două luni.
Pe 1 octombrie, Ion Butuşină (foto) va împlini 69 de ani. Are o pensie modestă, nu are o casă, nu are familie, nu are pe nimeni să-i fie alături. Vinde Gazeta de Sud în cartierele Lăpuş şi Valea Roşie. Bărbatul a lucrat ca macaragiu timp de 14 ani la Combinatul Siderurgic Reşiţa. Odată cu închiderea combinatului, a fost trimis în şomaj, iar din acel moment nu şi-a mai găsit de lucru. „Nu aveam posibilități, m-am trezit într-o zi fără nimic… Am început atunci să îmi caut de muncă. Nu m-a angajat însă nimeni pentru că eram prea bătrân. Am vrut să mă angajez vânzător, dar mi s-a spus în faţă: «Mata ești în vârstă și nu putem să te angajăm. Noi îi luăm pe cei tineri, cu putere de muncă. Dumneata du-te acasă şi lasă-i pe alţii să muncească…»“, a povestit bărbatul.
A lucrat apoi pentru o perioadă în piaţă. Cumpăra flori, legume, direct de la ţărani, pe care le vindea, la rândul lui, pentru a face rost de bani. Aşa a reuşit să se întreţină timp de mai mulţi ani. „Când m-am pensionat au început să apară şi problemele medicale. Din pensia de 400 de lei, o parte din bani îi dau pe medicamente pentru că sufăr de arterită. Şi, ca şi când nu ar fi fost de ajuns, m-am trezit şi cu câteva amenzi usturătoare din partea poliţiei pentru că am vândut marfă fără certificat de producător. M-am pomenit într-o zi că strânsesem amenzi de aproape 2.500 de lei. Mi s-a pus poprire pe o parte din pensie. În urmă cu câteva luni, am venit să mă angajez la Gazeta de Sud şi am avut norocul să fiu primit“, a adăugat bărbatul.
Din cei 400 de lei, Ion Butușină mai primeşte doar 280 de lei până în momentul în care achită toate amenzile.
„De când am rămas fără loc de muncă, nenorocirile s-au abătut asupra mea“
Din momentul în care i-a fost pusă poprire pe o parte din pensie nu şi-a mai permis să plătească chirie. A ajuns astfel la Centrul social „Sfântul Vasile“ aflat sub patronajul Mitropoliei Olteniei. Nu a fost însă toată viaţa un om fără adăpost. Ca orice persoană, şi Ion Butuşină are povestea lui de viață. A avut o familie care s-a destrămat, a avut o casă, are doi copii pe care nu i-a mai văzut de aproape două decenii. „De când am rămas fără loc de muncă, nenorocirile s-au abătut asupra mea. După ce m-au dat afară de la combinat, soția mea a fugit cu un șofer de acolo, de la fabrică. Şi-a refăcut viaţa. A luat şi copiii cu ea. Ne-am înţeles, i-am dat apartamentul ca să rămână cu copiii şi eu am plecat cu chirie. Nu mi-am mai văzut însă copiii din acea perioadă, iar în curând se fac 20 de ani de atunci… Nu mai ştiu nimic de ei“, mărturiseşte bărbatul.
Indiferent dacă plouă sau sunt temperaturi ridicate, Ion Butuşină iese la muncă. Încă de la prima oră a dimineţii ridică ziarele pe care le are de vândut în acea zi. În doar câteva minute răsfoiește Gazeta de Sud, citeşte articolele care i se par de impact pentru a atrage cumpărătorul şi iese la muncă. Aşteaptă cu nerăbdare ziua în care va scăpa de datorii şi îşi va primi pensia întreagă, ziua în care va putea să îşi găsească o cameră în care să stea cu chirie. Doreşte ca măcar acum, la anii bătrâneţii, după 20 de ani în care nu şi-a văzut copiii, să îi reîntâlnească, să le spună că nu i-a uitat nici o clipă…
